Lectia 8 – PDF

Pe baza ultimilor trei lecţii, putem ajunge acum la unele concluzii practice. Vrem să ştim cum influenţează toate acestea viaţa noastră de zi cu zi. Sunt încercat în mod constant, atât de ispite din exterior cât şi din interior. Cum poate viaţa lui Isus să mă ajute în luptele mele de zi cu zi? Aici este punctul unde putem lega acest studiu de subiectul nostru de ansamblu al neprihănirii prin credinţă.

Cum a fost ispitit Isus?

(A) _____ Isus nu a fost ispitit pe căi asemănătoare cu noi.
(B) _____ Isus nu a păcătuit pentru că El nu a avut ispitele noastre.
(C) _____ Isus a fost ispitit pe aceleaşi căi în care suntem noi ispitiţi.

Începem acest studiu, cu textul cel mai important pe această temă. Aici învăţăm că Marele nostru Preot este foarte aproape de noi şi simte cu noi în luptele noastre. El are milă de slăbiciunile noastre, pentru că El S-a luptat cu aceleaşi slăbiciuni. Isus a fost ispitit în toate lucrurile în care suntem şi noi ispitiţi. Deoarece majoritatea ispitelor mele se nasc din impulsurile naturii mele căzute, în cazul în care Isus nu a luat această natură căzută, atunci El putea fi ispitit în alte lucruri decât sunt eu ispitit, dar El nu ar fi putut fi ispitit în toate lucrurile în care Eu sunt ispitit. El nu a putut fi ispitit în înclinaţiile mele spre egoism, mândrie, mânie, descurajare, poftă, poftă excesiva de mâncare , neglijenţă, rebeliune, precum şi o serie de alte ispite care decurg din natura mea căzută.

Dar acest text spune că viaţa fără păcat a lui Isus nu se datorează faptului că El a evitat 90% din ispitele mele neluând o natura căzută, ci El a trăit fără păcat în ciuda faptului că a fost ispitit pe toate căile în care sunt eu ispitit. Ce încurajare ar trebui să fie acest lucru pentru noi cei care trebuie să trăim întreaga noastră viaţă luptând împotriva unei naturi care vrea să ne distrugă. Datorită lui Hristos trăind cu noi, şi luând natura noastră, avem speranţa că păcatul şi eşecul nu sunt rezultatele inevitabile ale naşterii într-o lume păcătoasă, cu o natura căzută.

Ce nu a făcut Isus?

(A) _____ Isus nu a urmat voia Lui.
(B) _____ Isus a făcut ceea ce voinţa Lui i-a spus să facă.
(C) _____ Isus a făcut voia Tatălui Său.
(Două răspunsuri corecte)

De ce ar fi fost necesar ca Isus să spună asta în cazul în care voia Lui proprie a fost perfectă şi ar fi putut fi în mod implicit să se sprijine pe aceasta, fiind parte dintr-o natură desăvârşită? Adam înainte de căderea sa nu ar fi avut nevoie să rostească această rugăciune pentru că voia sa şi voia lui Dumnezeu au fost în perfectă armonie. Nu ne-am fi aşteptat ca Isus să caute atât voia proprie cât şi a Tatălui Său, din moment ce într-o natură necăzută este de aşteptat ca acestea să coincidă? Dar am găsit această rugăciune uimitoare a lui Hristos repetată de mai multe ori în timpul lucrării Lui. Isus a văzut în mod clar o diferenţă între voia Lui şi va Tatălui Său. Dacă Isus a luat natura noastră căzută, atunci această rugăciune este normală şi uşor de înţeles. Voinţa noastă face parte din natura noastră căzută, şi prin ea însăşi această voinţă ne conduce spre a face alegeri proaste. De fapt, voinţa noastră este, probabil, cea mai mare problemă căreia trebuie să îi facem faţă zi de zi. În cazul în care voinţa este predată lui Dumnezeu, noi Îl ascultăm. În cazul în care voinţa nu este predată, nu vom asculta. Doar prin refuzarea voinţei noastre proprii putem avea o relaţie cu Dumnezeu. Realitatea este că trebuie să ne rugăm această rugăciune a lui Hristos în fiecare zi a vieţii noastre.

Gândul următor poate fi de ajutor în acest punct: “Voia omenească a lui Cristos nu L-ar fi condus în pustia ispitirii ca să postească şi să fie ispitit de diavol. Nu L-ar fi condus să îndure umilire, dispreţ, reproş, suferinţă şi moarte. Natura Sa umană S-a cutremurat în faţa tuturor acestor lucruri la fel cum natura noastră tremură în faţa lor …. Pentru ce a trăit Hristos? Ca să facă voia Tatălui Său ceresc. ” Semnele Timpului, 29 octombrie 1894

Voia lui Isus şi natura Sa, în şi prin sine, nu au fost în armonie cu voia lui Dumnezeu. A fost munca de zi cu zi a lui Hristos să nege acea voie şi natură pe care El a moştenit-o de la mama Sa, şi să trăiască în schimb voinţa Tatălui Său. Experienţa de zi cu zi a lui Isus în privinţa neprihănirii prin credinţă este exact experienţa pe care noi trebuie să o avem. Elementul-cheie al umblării noastre creştine de zi cu zi este predarea voinţei şi dorinţelor noastre lui Dumnezeu, şi înlocuirea voinţei noastre căzute cu voia lui Dumnezeu, care corespunde cu controlul Duhului Sfânt asupra vieţii noastre. Restul îşi va găsi locul destul de uşor în umblarea creştină. Ascultarea de Dumnezeu este într-adevăr uşoară, atunci când voinţa este predată Lui.

Isus a venit pe acest pământ pentru a ne arăta modul cum să facem faţă slăbiciunilor şi ispitelor noastre, iar voinţa noastră greşită este principala slăbiciune. Dacă Isus a venit să trăiască într-adevăr, la nivelul nostru, El trebuie să trăiască felul în care trăim. Isus, Mântuitorul nostru a experimentat cu adevărat sentimentele, dorinţele şi ispitele noastre. El ştia ce înseamnă să simţi ispita de a te revolta împotriva lui Dumnezeu, iar acea ispită era trezită din natura Sa. Isus a trebuit să întâmpine lupta ca şi noi. El trebuia să ” să ducă lupta vieţii aşa cum trebuie să o ducă orice vlăstar omenesc, cu riscul de a da greş şi a pierde veşnicia” Hristos Lumina lumii, p. 49

De ce a fost Isus ispitit în acest fel?

(A) _____ Isus a fost ispitit pentru a satisface pe Satana.
(B) _____ Isus a fost ispitit să ne ajute.
(C) _____ Noi nu ştim de ce Isus a fost ispitit.

“A veni în ajutor” înseamnă a ajuta, întări şi încuraja. Isus a trecut prin adâncimile ispitei pentru ca să ne arate o cale de ieşire din eşec şi disperare. El a venit să trăiască la nivelul nostru pentru a ne da speranţa. Prin biruinţa Sa asupra naturii şi voinţei proprii, El ne poate ajuta în luptele noastre identice.

Care ar trebui să fie atitudinea noastră?

(A) _____ Trebuie să ne fie frică să ne apropiem de Dumnezeu.
(B) _____ Noi nu ştim dacă Dumnezeu ne va ajuta.
(C) _____ Noi ştim că putem să găsim har şi ajutor de la Dumnezeu.

Pentru că Hristos este cu adevărat Fratele nostru mai mare şi a trecut prin luptele noastre de zi cu zi, putem avea încredere deplină că în Numele Lui ne putem apropia de tronul lui Dumnezeu şi ştim că nevoile noastre vor fi satisfăcute. Pentru că Hristos a luat natura noastră, şi a fost ispitit în toate punctele în care suntem ispitiţi, toată teama dispare, iar noi ştim că există răspunsuri pentru toate problemele noastre aparent de nerezolvat.

[learn_more caption=”Concluzie” state=”open”] Isus a biruit prin dependenţa de puterea Tatălui Său. El nu a folosit puterile proprii sau puterea unei naturi necăzute. “El nu a folosit în dreptul Său vreo putere care să nu ne fie oferită în mod liber şi nouă.” Viaţa lui Isus, p. 24. Puterea unei naturi fără păcat nu ne este oferită. Pentru Adam era firesc a face bine. Pentru noi este natural să facem rău. În cazul în care Isus a posedat puterea naturii necăzute a lui Adam, aceea ar fi fost o putere mare care nouă nu ne este oferită. Biruinţa lui Isus a fost remarcabilă, nu pentru că fiind Dumnezeu El a acţionat ca Dumnezeu, ci pentru că fiind om El nu a acţionat ca orice alt om. Isus a trăit o viaţă despre care Satan a spus nu poate fi trăită. El a trăit o viaţă care se presupunea că este imposibil de a fi trăită. Dacă Isus ar fi trăit o viaţă fără de păcat la orice alt nivel decât nivelul naturii noastre căzute, întrebarea “Ce dovedeşte aceasta?”nu ar fi primit niciodată răspuns satisfăcător. În cazul în care Isus a luat o natură desăvârşită El ar fi refăcut puntea peste prăpastia dintre Dumnezeu şi om, dar peste prăpastia dintre omul necăzut şi cel căzut ar fi trebuit în continuare să fie făcută o punte. Dacă, totuşi, Isus a luat natura noastră căzută, atunci El a unit în mod deplin prăpastia dintre omul căzut, aflat în nevoia sa disperată, şi Dumnezeu. Rezultatul practic al acestui studiu pentru noi este că acum ştim cum funcţionează mântuirea. Putem experimenta neprihănirea prin credinţă privind la Hristos. El a învins prin predare personală zilnică şi rugăciune. El a permis Duhului Sfânt să preia controlul cu privire la deciziile de zi cu zi ale vieţii. Şi fiecare membru al familiei omeneşti poate avea acces la puterea lui Dumnezeu, asemenea lui Isus. Hristos “S-a prins de tronul lui Dumnezeu, şi nu există nici un bărbat sau femeie care să nu poată avea acces la acelaşi ajutor prin credinţa în Dumnezeu. Omul poate deveni părtaş de natură divină.” Mărturii selectate, vol. 1, p. 409. Mântuitorul şi Domnul nostru este atât Înlocuitorul nostru cât şi Exemplul nostru. El ne dă atât asigurarea mântuirii cât şi puterea de a trăi o viaţă mai presus păcat. El a demonstrat că nu mai este nevoie să trăim în răzvrătire. Isus a dovedit că, alături de Dumnezeu imposibilul devine posibil. Datorită lui Isus viitorul nostru este luminat de speranţă. Datorită biruinţei lui Hristos în natura noastră căzută, calea este acum pregătită pentru ca Dumnezeu să facă imposibilul în noi. Ceea ce este cu totul imposibil dintr-o perspectivă umană este pur şi simplu oportunitatea lui Dumnezeu de a realiza imposibilul încă o dată. Dacă dorim cu adevărat să ştim ce este îndreptăţirea prin credinţă şi cum lucrează ea, tot ce trebuie să facem este să privim îndelung şi stăruitor la Isus. Este atât de uşor pentru noi să permitem presiunilor vieţii de zi cu zi să îl ascundă pe Isus de ochii noştri. Îţi vei lua tu mai mult timp să priveşti la Isus?[/learn_more]