Lecţia 9 – Îndreptățirea declarată

Lectia 9 – PDF

Suntem cu toţii păcătoşi. Nu prin naştere, prin moştenire sau ghinion, ci prin alegerile noastre de a face lucruri în felul nostru în loc de a urma calea lui Dumnezeu, singura cale a fericirii şi păcii. Acest lucru înseamnă că noi toţi, indiferent cât de culţi sau rafinaţi am fi, suntem păcătoşi condamnaţi şi pierduţi. Doar înţelegând acest aspect elementar privind viaţa într-o lume căzută putem spera la ceva mai bun. Prin propriile noastre alegeri merităm să fim excluşi pentru totdeauna de la viaţa care a fost iniţial planificată pentru rasa umană. Numai dacă ne dăm seama de situaţia noastră disperată vom alerga la Dumnezeu pentru a găsi izbăvire din situaţia noastră fără speranţă. În următoarele patru lecţii vom explora soluţia lui Dumnezeu pentru problema noastră foarte gravă. Dumnezeu a oferit o cale de ieşire din dilema noastră, şi vrem să fie siguri că vom găsi remediul Lui, mai degrabă decât vreun remediu inventat de om care ar putea sa ne facă să ne simţim bine mergând înainte pe drumul spre distrugere.

Cât de mulţi au păcătuit?

” Căci toţi au păcătuit, şi sînt lipsiţi de slava lui Dumnezeu.” Romani 3:23

______ Adevărat ______ Fals Cele mai multe fiinţe umane au păcătuit.

Biblia ne spune în multe feluri că fiecare om este un păcătos care merită pe bună dreptate despărţirea de Dumnezeu, ceea ce înseamnă distrugere. Nici unul dintre noi nu poate pretinde că este bun sau drept, indiferent cât de acceptabile pot părea vieţile noastre din punct de vedere moral, pentru că egoismul pe care l-am hrănit toată viaţa noastră este adânc înrădăcinat în caracterul nostru . Trăim pentru sine şi asta duce la auto-distrugere, fiind exact opusul căii lui Dumnezeu. Singura mângâiere pe care o putem găsi este că toţi împreună suntem în aceeaşi situaţie dificilă.

Ce trebuie să fac pentru a fi mântuit?

“Crede în Domnul Isus, şi vei fi mîntuit” Faptele Apostolilor 16:31

(A) _____ Suntem mântuiţi trăind vieţi mai bune.
(B) _____ Suntem mântuiţi prin credinţa în Isus.
(C) _____ Suntem mântuiţi dacă mergem la un preot sau pastor.

Din moment ce nu avem nici o cale de a rezolva problema noastră pe cont propriu, Dumnezeu a oferit o cale de scăpare. El a făcut soluţia Lui simplă şi clară, astfel încât nimeni să nu fie exclus de la soluţia lui din cauza lipsei de educaţie sau de avere. Orice fiinţă umană, indiferent în ce împrejurări se găseşte, poate apela la Isus pentru ajutor. Dacă vom crede că Isus a trăit şi a murit pentru a ne salva, am făcut primul pas pentru ieşirea din situaţia disperată în care ne aflăm.

Există mai multe căi pentru mântuire?

“În nimeni altul nu este mîntuire: căci nu este supt cer nici un alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mîntuiţi.” Fapte 4:12

(A) _____ Mântuirea este posibilă numai prin viaţa şi moartea lui Isus.
(B) _____ Există multe modalităţi pentru mântuire.
(C) _____ Dacă vom face tot ce putem, vom fi mântuiţi.

Biblia este foarte exclusivistă cu privire la modul de mântuire. În multe moduri diferite mi se spune că numai pe calea oferită de Dumnezeu – viaţa şi moartea Fiului lui Dumnezeu – este posibilă mântuirea. Nici un învăţător omenesc, filosofie sau religie nu ne poate salva. Nu contează cât de multe milioane de oameni ar putea urma un alt mod de mântuire, nu există nici o speranţă de scăpare dacă nu urmăm calea lui Dumnezeu. Toate celelalte soluţii la problema păcatului sunt unghiuri moarte, conducând doar la distrugere.

Ce putem spune despre cei care nu au cunoştinţă despre Isus?

” Dumnezeu nu ţine seama de vremurile de neştiinţă, şi porunceşte acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască” Acts 17:30

(A) _____ Cei care nu ştiu despre Isus vor fi pierduţi.
(B) _____ Lui Dumnezeu nu-i pasă dacă suntem ignoranţi.
(C) _____ Dumnezeu nu ne socoteşte responsabili pentru ceea ce nu ştim.

Noi slujim un Dumnezeu foarte milostiv şi corect. În timp ce singura cale de mântuire este viaţa şi moartea lui Isus, Dumnezeu nu-i socoteşte pe indivizi păcătoşi şi responsabili pentru ignoranţa vârstei sau culturii lor. El va lua în considerare circumstanţele vieţii unei persoane, în special în ceea ce priveşte lumina sau adevărul disponibil pentru acea persoană. Dacă o persoană Îi răspunde lui Dumnezeu şi I se supune cu înţelegerea lui limitată despre El, sângele ispăşitor a lui Isus va acoperi această persoană, atâta timp cât există o predare sinceră şi completă lui Dumnezeu.

Ce este îndreptăţirea?

“Tot astfel, şi David numeşte fericit pe omul acela, pe care Dumnezeu, fără fapte, îl socoteşte neprihănit. ,,Ferice“, zice el, ,,de aceia ale căror fără de legi sînt iertate, şi ale căror păcate sînt acoperite! Ferice de omul, căruia nu-i ţine Domnul în seamă păcatul!” Romani 4:6-8

(A) _____ Îndreptăţirea este iertare.
(B) _____ Îndreptăţirea este neprihănirea (dreptatea) care ne este atribuită.
(C) _____ Îndreptăţirea este libertatea de a păcătui.
(Două răspunsuri corecte)

Primul lucru pe care trebuie să îl înţelegem despre îndreptăţire este că Dumnezeu iartă păcatele noastre. Din moment ce nu putem face nimic pentru a schimba alegerile noastre din trecut, Dumnezeu ne iartă pur şi simplu. Noi nu mai suntem păcătoşi vinovaţi. Acesta este aspectul declarativ al îndreptăţirii. A fi îndreptăţit înseamnă a fi graţiat, a fi achitat, a fi socotit neprihănit. Dumnezeu mă declară iertat şi graţiat, fără a-mi cere practicarea vreunei lucrări pentru a-mi câştiga iertarea.

Cum a fost Avraam îndreptăţit?

” Dacă Avraam a fost socotit neprihănit prin fapte, are cu ce să se laude, dar nu înaintea lui Dumnezeu. Căci ce zice Scriptura? ,,Avraam a crezut pe Dumnezeu, şi aceasta i s’a socotit ca neprihănire.” Romani 4:2,3

(A) _____ Avraam ar putea fi mândru de îndreptăţirea sa.
(B) _____ Avraam a fost îndreptăţit crezând în Dumnezeu.
(C) _____ Avraam a fost socotit (considerat) neprihănit.
(Două răspunsuri corecte)

Faptele bune, chiar şi cele mai bune de lucrări, nu asigură sau câştigă îndreptăţirea. Îndreptăţirea este un dar al harului lui Dumnezeu, nemeritat şi necâştigat. Atunci când credem în promisiunile lui Dumnezeu şi acceptăm viaţa şi moartea lui Hristos pentru noi, suntem socotiţi neprihăniţi. Suntem îndreptăţiţi sau declaraţi a fi neprihăniţi.

De ce este posibil să fim mântuiţi?

“Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit, măcar că eram morţi în greşelile noastre, ne-a adus la viaţă împreună cu Hristos (prin har sînteţi mîntuiţi).” Efeseni 2:4,5

_____ Adevărat _____ Fals Mântuirea este în totalitate prin harul lui Dumnezeu.

Singura şansă pe care o are fiecare dintre noi pentru mântuirea este faptul că Dumnezeu este dragoste. Numai datorită milei şi harului Său faţă de noi avem vreo speranţă pentru o cale de scăpare de la distrugere. Indiferent de ceea ce am învăţat despre îndreptăţire şi sfinţire, noi nu trebuie să uităm că mântuirea este prin har, absolut nemeritată. Putem coopera cu îndreptăţirea lui Dumnezeu, dar niciodată nu putem contribui la îndreptăţirea noastră. Nimic din ceea ce facem, nici chiar credinţa noastră, nu ne poate îndreptăţi.

Care este rezultatul îndreptăţirii?

“Deci, fiindcă sîntem socotiţi neprihăniţi, prin credinţă, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos.” Romani 5:1

Marele dar al îndreptăţirii ne oferă ceea ce nici o faptă bună sau efort vitejesc nu ne pot oferi – pacea cu Dumnezeu. Vinovăţia dispare, frica dispare, incertitudinea dispare. Ele sunt înlocuite de pace şi bucurie, pentru suntem socotiţi neprihăniţi de dragul lui Hristos.
“Iertarea şi îndreptăţirea sunt unul şi acelaşi lucru. Prin credinţă, credinciosul trece de la poziţia de rebel, un copil al păcatului şi al lui Satana, în poziţia de supus loial al lui Isus Hristos, nu din cauza unei bunătăţi inerente, ci pentru că Hristos îl primeşte ca şi copil al Său prin adopţie …. Harul lui Hristos este dat în mod liber pentru a îndreptăţi pe păcătos fără merit sau pretenţie din partea sa. Îndreptăţirea este o iertare deplină şi completă a păcatului. Din momentul în care un păcătos îl acceptă pe Hristos prin credinţă, din acel moment, el este iertat. Neprihănirea lui Hristos îi este acordată, şi el nu mai trebuie să se îndoiască de harul iertător al lui Dumnezeu. ” (SDA Bible Commentary, vol.. 6, p. 1071)

Îndreptăţirea prin credinţă este principiul de bază al Evangheliei. Este temelia mântuirii. Dacă nu experimentăm îndreptăţirea, nu avem nici o speranţă de mântuire. Îndreptăţirea este adoptarea în familia lui Dumnezeu. Dumnezeu mă declară neprihănit.