Lecţia 6 – Hristos a luat natura noastră
Multe discuţii s-au învârtit în jurul controversei dacă Isus a luat natura noastră căzută sau natura lui Adam înainte de cădere. Chiar dacă acest lucru poate părea un punct lipsit de importanţă, el are de fapt implicaţii uriaşe privind felul de viaţă pe care îl putem trăi zi de zi.
Ce fel de fiinţă umană a fost Isus? Ce fel de moştenire a primit El de la Maria? A fost El exceptat de la legile ereditare cu care noi ne-am născut? L-a atras natura Sa spre păcat la fel ca a noastră?
Ce fel de trup a luat Isus?
Adevărat___ Fals___ Isus a venit în asemănarea firii păcătoase.
Primul lucru pe care trebuie să îl înţelegem este faptul că în acest text cuvântul „firea pământească”, la fel ca şi în multe alte referinţe ale Noului Testament, înseamnă natura căzută, aşa cum o ştim, în natura noastră omenească. Aceasta se referă la echipamentul de bază pe care îl moştenim cu toţii ca urmare a păcatului lui Adam. Firea pământească/carnea în acest verset înseamnă natura căzută pe care o împărtăşim cu toţii chiar de la naşterea noastră.
Dar ce înseamnă când citim că Hristos a venit „într-o fire asemănare cu a păcatului”? Ce înseamnă „asemănarea”? Înseamnă „real” sau „asemănător cu”?
În ce asemănare a fost făcut Isus?
(A) ______ Isus a fost făcut în asemănarea îngerilor.
(B) ______ Isus a fost făcut în asemănarea prinţilor.
(C) ______ Isus a fost făcută în asemănarea oamenilor normali.
Acelaşi cuvânt grecesc pentru „asemănarea” este utilizat în cele două versete. A fost făcut Isus asemănător fiinţelor umane sau El a devenit o fiinţă umană adevărată? Cred că toţi ar fi de acord cu faptul că atunci când Isus a venit jos pe acest pământ, El a devenit un om adevărat. Nu trebuie însă să ne bazăm pe bunul nostru simţ sau pe deduceri aici.
Cum a venit Isus pe pământ?
(A) ______ Cei care cred că Isus a venit în carne şi oase sunt greşiţi.
(B) ______ Spiritul lui Antihrist, spune că Isus a venit în carne şi oase.
(C) ______ Cei care sunt ai lui Dumnezeu spun că Isus a venit în carne şi oase.
Amintiţi-vă că firea păcătoasă (pământească) în Noul Testament înseamnă natura noastră căzută. Aici avem dovezi concludente că Isus a fost nu numai o fiinţă omenească cu carne şi oase, dar că într-adevăr El a luat trupul nostru. În Filipeni 2:7 citim că Isus a luat chip de om. În mod evident, aceasta înseamnă că Isus a devenit cu adevărat o fiinţă umană. Aici “asemănarea” înseamnă “real”. În Romani 8:3 citim că El a venit “într-o fire asemănătoare cu a păcatului.” Oare Isus arata ca şi când ar fi avut carne păcătoasă, sau avea de fapt carne păcătoasă?
Cartea Expositors Greek Testament comentează cu privire la acest verset: „Dar accentul… este pe asemănarea lui Hristos cu noi şi nu neasemănarea Lui; … ceea ce el (apostolul Pavel) vrea să spună prin acesta este că Dumnezeu a trimis pe Fiul Său în această natură, care în noi este identificată cu păcatul.”(Vol. 2, p. 645,646) S-ar părea că, dacă suntem de acord să interpretăm asemănarea în Filipeni 2:7 ca natura noastră umană reală, atunci noi trebuie să interpretăm asemănarea în Romani 8:3 ca firea (carnea) reală păcătoasă .
Ce a făcut Isus de fapt?
Adevărat___ Fals___ Isus nu a luat carnea şi sângele nostru.
De fapt, Isus a luat acelaşi trup – carne şi sânge – pe care le primim de la naşterea noastră. Această dezbatere despre natura a lui Hristos ar putea fi uşor soluţionate cu câteva întrebări de bază. A fost Isus născut cu aceeaşi „trup” cu care ne-am născut? Învaţă Biblia că El a avut o scutire specială de la „trupul” nostru astfel ca El să poată avea un caracter perfect fără de păcat?
Cât de mult a fost Isus la fel ca noi?
(A) ______ Isus a luat natura îngerilor.
(B) ______ Isus a luat natura lui Adam.
(C) ______ Isus a luat natura seminţei lui Avraam.
Dacă Isus s-a născut ca sămânţă (urmaş) a lui Avraam, atunci noi trebuie doar să ne punem întrebarea: ce fel de natură a moştenit întreaga sămânţă (urmaşii) a lui Avraam? În mod evident toţi au primit la naştere natura omenească căzută. Observaţi, de asemenea, că textul spune că Isus a fost făcut ca fraţii lui (noi), în toate lucrurile.
O altă referinţă inspirată sprijină această concluzie. „Pentru Fiul lui Dumnezeu ar fi fost o umilinţă aproape fără margini ca să ia natura omului chiar şi atunci când Adam se afla în Eden, nevinovat. Dar Isus a luat corp omenesc atunci când rasa umană fusese slăbită de patru mii de ani de păcat. Ca orice copil a lui Adam, El şi-a asumat consecinţele acţiunii legii eredităţii. Care erau consecinţele acestea se poate vedea în istoria strămoşilor Săi pământeşti. El a venit cu o ereditate ca aceasta, ca să împartă cu noi grijile şi ispitele şi să ne dea pildă de o viaţă lipsită de păcat.” Hristos Lumina Lumii, p. 49. (sublinierile aparţin autorului)
Care sunt rezultatele legii eredităţii pentru noi? Ce natură au moştenit strămoşii lui Isus? Răspunsul la aceste întrebări este mult prea evident. Singura concluzie posibilă este că Isus a venit cu aceeaşi ereditate pe care David şi Avraam au avut-o.
[learn_more caption=”Concluzie” state=”open”] Nu există nici o dovadă inspirată că Isus a moştenit doar rezultatele fizice ale căderii, cum ar fi foame, slăbiciune, sete, mortalitate, dar nu şi trăsături de ordin dispoziţional. Aceste domenii nu pot fi separate. În cazul în care legea eredităţii a fost operativă, a fost operativă în totalitate. Dacă primim trăsături de ordin dispoziţional de la părinţii noştri, atunci Isus a primit trăsături de ordin dispoziţional de la mama sa, pentru că ea a fost o mamă pe deplin umană. Atâta timp cât nu credem că ea a fost imaculat zămislită, atunci trebuie să credem că ea a avut aceeaşi natură căzută pe care toate fiinţele umane o dobândesc, şi că ea a transmis această natură Fiului ei. Nu există nici o dovadă inspirată care să sugereze că lanţul eredităţii a fost rupt intre Maria si Isus. Singurul motiv pentru care aceste dovezi biblice clare sunt respinse se datorează faptului că mulţi creştini cred că a avea o natură căzută înseamnă a fi un păcătos condamnat. Prin urmare, spun ei, ar fi fost imposibil ca Isus să fi primit o natură căzută de la Maria, pentru că asta ar fi făcut din el un păcătos şi El nu ar fi putut Mântuitorul nostru fără de păcat. Acesta este motivul pentru formularea doctrinei zămislirii imaculate din Maria (Imaculata Concepţiune) – a proteja pe Isus de la orice urmă de păcat. Acesta este motivul pentru care mulţi creştini vorbesc despre Hristos fiind “scutit” de la legile normale ale eredităţii. Problema reală aici este natura păcatului (Lecţiile 1-4). Acesta este motivul pentru care am început această serie de lecţii privind îndreptăţirea prin credinţă cu studiul despre păcat. Dacă nu înţelegem definiţia biblică a păcatului, nu putem înţelege întruparea lui Cristos, şi vom dezvolta o evanghelie falsă, bazată pe premize false cu privire la păcat. Dacă Hristos nu au coborât pe deplin la nivelul nostru, Satana ar fi strigat imediat „Păcăleală!”, şi nimic nu ar fi fost realizat în numele dreptăţii pentru a răspunde la întrebările de bază în planul de mântuire. A plasa natura Lui umana mai presus de a noastră, trăind în natura perfectă a lui Adam, înseamnă să ascunzi biruinţa uimitoare pe care El a câştigat-o pentru noi. Unde se află puterea ispitelor care ne încearcă? Desigur, în natura noastră căzută. Hristos ştie prin experienţă ce înseamnă să fi ispitit din interior. Ne putem bucura că Isus nu S-a dat la o parte de la urâţenia de a fi născut într-o lume căzută, din părinţi căzuţi, cu o natură căzută. Avem într-adevăr un Mântuitor, care este foarte aproape de noi. El nu S-a pus la carantină de boala naturii căzute, dându-ne instrucţiuni prin comunicare de la distanţă, ci El a păşit chiar pe câmpul de luptă cu noi. El ne ia de mână şi ne va conduce din mlaştina în care ne aflăm, asta doar în cazul în care noi nu ne împotrivim. Lăudaţi pe Dumnezeu pentru un astfel de Mântuitor![/learn_more]