Lectia 3 – PDF

Este chiar adevărat că vinovăţia este rezultatul alegerii personale a cuiva şi nu este rezultatul naşterii noastre ca fii ai lui Adam? Învaţă Biblia că păcatul, vinovăţia şi condamnarea apar prin alegere şi nu din faptul ca suntem născuţi în familia omenească asediată de rezultatele moştenite ale păcatului?

Cum ştim ce este păcatul?

(A) _____ Ştim ce este păcatul pentru că o simţim.
(B) _____ Ştim ce este păcatul pentru că Legea ne-o spune.
(C) _____ Ştim ce este păcatul pentru că suntem născuţi păcătoşi.

Cunoaşterea Legii lui Dumnezeu este aceea care ne face păcătoşi în ochii lui Dumnezeu. Păcătuim când ştim voia lui Dumnezeu şi alegem să nu ascultăm de El.

Ce a cauzat păcatul iudeilor din vremea lui Hristos?

Lumina (Isus) care a venit la ei a făcut ca ei să fie socotiţi vinovaţi de păcat. Din cauza cunoştinţei cu privire la Isus şi ceea ce El a făcut, ei erau responsabili pentru felul cum s-au raportat la El.

Când au fost fariseii vinovaţi de păcat?

(A) ____ Fariseii au fost păcătoşi de la naştere.
(B) ____ Fariseii erau drepţi (neprihăniţi).
(C) ____ Fariseii au comis păcat prin respingerea luminii.

Isus spune poporului din vremea Lui că păcatul nu este socotit drept vinovăţie când nu există ocazia de a cunoaşte adevărul. Fariseii erau cu siguranţă născuţi cu aceeaşi natură omenească căzută cu care suntem născuţi şi noi, dar aceasta nu i-a făcut păcătoşi în mod automat. Isus spune că păcatul şi vinovăţia sunt dependente de cunoştinţe şi înţelegere. Ceea ce face ca răul şi păcatele din ignoranţă să devină păcat personal şi vină este lumina disponibilă şi înţeleasă. Când înţelegem voia lui Dumnezeu şi alegem să nu ascultăm, suntem păcătoşi vinovaţi în ochii lui Dumnezeu.

Când păcătuim?

(A) _____ Când ştim voia lui Dumnezeu, putem păcătui.
(B) _____ Chiar dacă nu ştim voia lui Dumnezeu, totuşi putem păcătui.
(C) _____ Păcatul nu are nimic de-a face cu ce cunoaştem.

Observaţi din nou că păcatul este legat îndeaproape de cunoştinţă. Dacă nu ştim ce este drept şi ce este greşit nu există păcat personal pentru care să trebuiască să dăm socoteală.

Care este diferenţa dintre ispită şi păcat?

(A) _____ Păcătuim când suntem atraşi de poftă.
(B) _____ Păcătuim când suntem momiţi.
(C) _____ Păcătuim când pofta zămisleşte.

Definiţia A (păcatul ca natură omenească) plasează păcatul în sfera atracţiei şi a momelii naturii noastre căzute, în timp ce Definiţia B (păcatul ca alegere) plasează păcatul în sfera alegerii de a ceda procesului de atragere şi momire. Atragerea sau impulsul naturii noastre căzute este ispită, nu păcat.

O ilustrare clară şi simplă a acestui fapt este în următorul text: “Păcatul vorbirii de rău începe cu nutrirea gândurilor rele…Un gând necurat tolerat, o dorinţă nesfântă nutrită şi astfel sufletul este contaminat, integritatea lui compromisă….În primul rând trebuie să fie câştigat consimţământul său; sufletul trebuie să ia o hotărâre în legătură cu actul păcătos, mai înainte ca pasiunea să domine asupra raţiunii sau nelegiuirea să triumfe asupra conştiinţei. ” Mărturii, vol. 5, p. 177

Nu gândul necurat sau dorinţa nesfântă este ceea ce ne face păcătoşi. Acestea sunt parte a naturii noastre decăzute pe care o moştenim şi nu putem face nimic în privinţa aceasta. Nutrirea şi tolerarea acestor impulsuri ale naturii decăzute este ceea ce constituie păcat.

O altă declaraţie este la fel de clară: “Dacă este dată o lumină şi această lumină este lăsată la o parte sau respinsă, atunci urmarea este condamnarea şi neplăcerea lui Dumnezeu; însă, înainte de a veni lumina, nu este considerat păcat, căci ei nu au avut lumină pe care să o respingă.” Mărturii, vol. 1, p. 116. “Chiar şi cel mai bun dintre oameni este tulburat de gânduri şi simţăminte care îi sunt sugerate de Satana; dar, dacă nu este absorbit de ele, dacă le respinge cu oroare, sufletul lui nu este contaminat de vinovăţie şi nimeni nu va fi afectat de influenţa lor.” Minte Caracter şi Personalitate vol.2, p. 58 (RH, 27 martie 1888 ).

Nu suntem păcătoşi pentru că avem aceste gânduri şi simţăminte ca rezultat al moştenirii unei naturi decăzute. Suntem contaminaţi de vinovăţie doar când alegem să nutrim aceste gânduri.

Pentru care păcat suntem noi responsabili?

(A) _____ Suntem vinovaţi pentru păcatele părinţilor noştri.
(B) _____ Suntem vinovaţi pentru păcatele fiilor noştri.
(C) _____ Suntem vinovaţi pentru propriile noastre păcate.

Cum procedează Dumnezeu cu păcatele din neştiinţă?

Cu toţii am participat în acţiuni greşite atunci când nu ştiam că ele erau greşite. Dumnezeu, în marea Sa milă, nu ne socoteşte vinovaţi pentru aceasta. El nu trebuie să ne ierte pentru aceste păcate din ignoranţă ci alege să treacă cu vederea, să nu ţină seama de ele, pentru că inimile noastre nu erau în răzvrătire faţă de El.

[learn_more caption=”Concluzie” state=”open”] Conceptul de păcat, vinovăţie şi condamnare se aplică răzvrătirii voite împotriva lui Dumnezeu, la fel cum s-a întâmplat în grădina Edenului. Dumnezeu nu ne socoteşte responsabili pentru că am moştenit un echipament prost. El este interesat cu privire la atitudinea minţii noastre şi nu ne cere socoteală pentru defectele naturii noastre. Păcatul ţine de răzvrătire şi alegere, nu de moştenire şi echipament. Sunt două concepte care nu funcţionează împreună – inevitabilitate şi responsabilitate. Dacă păcatul este inevitabil –din pricină că am moştenit o natură căzută – atunci eu nu sunt responsabil pentru aceasta. Este problema şi vina altcuiva. Însă, dacă păcatul este alegerea mea, atunci eu singur sunt răspunzător şi trebuie să mi-l asum îm mod direct, mai degrabă decât să arunc vina asupra altcuiva. Păcatul şi vinovăţia aparţin doar acelor facultăţi superioare ale minţii responsabile pentru alegerea răului şi nu naturii inferioare care suferă efectele legii naturale şi sunt parte a ciclului de păcat a pământului. Păcatul, la rădăcina lui, este iubirea de sine. De aceea păcatul este întotdeauna determinat de motivele noastre, în alegerea de a pune sinele pe primul loc. Păcatul este alegerea de a ne separa de Dumnezeu prin punerea pe primul loc al sinelui. Păcatul este alegerea de a nutri răul. Păcatul este alegerea de a rămâne ignorant cu privire la voia lui Dumnezeu. Păcatul este alegerea de a fi nepăsători cu privire la capacităţile şi responsabilităţile noastre.[/learn_more]