Lectia 4 – PDF

Dacă Biblia nu învaţă că suntem păcătoşi prin natură, condamnaţi şi păcătoşi pentru că ne-am născut într-o lume a păcatului, de ce a devenit păcatul originar credinţa majorităţii între creştinii protestanţi şi catolici? La fel ca în cazul majorităţii erorilor în doctrină, există anumite texte care par să susţină doctrina păcatului originar. Această lecţie finală va arunca o privire asupra acestor texte, pentru a vedea dacă ele învaţă cu adevărat dacă suntem născuţi condamnaţi şi pierduţi.

Ce înseamnă “în păcat”?

Spune acest text că suntem născuţi condamnaţi şi păcătoşi? __________

Observaţi că David nu spune că este un păcătos din naştere. Unde altundeva ar fi putut David să se fi născut dacă nu în nelegiuire şi păcat? Mama şi tatăl lui erau păcătoşi, iar el s-a născut în durere din cauza păcatului lui Adam şi al Evei. David a fost născut într-o lume păcătoasă din părinţi păcătoşi. Dacă un copil s-ar întâmpla să se fi născut într-o familie de hoţi, unde furtul a fost practicat şi gândit de către părinţi, atunci înseamnă că el a fost născut în hoţie. Faptul acesta îl face pe el însuşi un hoţ însă? La fel, faptul că cineva s-a născut în păcat nu îl face în mod automat un păcătos pierdut şi condamnat. Totuşi circumstanţele în care s-a născut sunt extrem de nefavorabile şi există mari şanse ca el însuşi să ajungă un păcătos.

Suntem noi “copii ai mâniei”?

Spune acest text că suntem născuţi condamnaţi şi păcătoşi? _________

Acest text spune clar că natura noastră căzută nu merită altceva decât mânie. Natura noastră nu este neprihănită, şi singurul răspuns drept la natura noastră este distrugerea. Moştenirea noastră de la Adam în mod cert nu este bună. Avem nevoie însă să cercetăm un pic mai profund Scripturile pentru a găsi o soluţie.

Suntem născuţi condamnaţi?

Spune acest text că suntem născuţi condamnaţi şi păcătoşi? _________

Acest text spune clar că toţi oamenii sunt condamnaţi din cauza păcatului lui Adam. Este exact ceea ce textul ne spune. Dar, încă o dată, trebuie să cercetăm Scripturile un pic mai mult înainte de a trage o concluzie finală.

Sunt câteva texte distincte în Noul Testament care vorbesc despre lucrarea lui Hristos pentru întreaga rasă omenească. În cele ce urmează avem câteva dintre acestea.

A murit Hristos pentru toţi oamenii?

(A) _______Hristos a murit pentru cei neprihăniţi.
(B) _______ Hristos a murit pentru toţi.

Într-un sens foarte important moartea lui Hristos a afectat toate fiinţele omeneşti. Asta include pe Adam şi Eva, şi îi include chiar şi pe Cain şi Hitler. Datorită morţii ispăşitoare a lui Hristos, într-un fel, toţi au murit.

Ce alte texte vorbesc în mod asemănător?

Lucrarea răscumpărătoare a lui Hristos include nu doar păcatele acelora care s-au pocăit şi au crezut în Hristos, ci a făcut ceva cu privire la toate păcatele care au fost comise vreodată. Lucrarea de ispăşire a fost o lucrare de reconciliere – o îndepărtare a barierelor aflate în calea părtăşiei şi dragostei. Cu alte cuvinte, nu au fost obstacole din partea lui Dumnezeu pentru restaurarea omului la unitatea şi armonia Edenului. Singura barieră ar rămâne din partea omului, dacă el refuză să accepte ceea ce Hristos a făcut pentru el.

Ce primesc toţi oamenii de la Hristos?

Acum ne întoarcem la textul care vorbeşte cel mai clar despre paguba pe care Adam a adus-o rasei omeneşti, dar de data aceasta trebuie să citim întregul verset. Câţi au fost condamnaţi din cauza păcatului lui Adam? Toţi oamenii. Ce putem spune însă despre cei care nu au auzit niciodată despre raportul biblic al creaţiunii şi căderii în păcat? Sunt şi ei născuţi sub condamnare? În conformitate cu legea, toţi oamenii –rasa umană –au fost nimiciţi prin păcatul lui Adam. Indiferent de cunoaştere sau alegere, fiecare fiinţă omenească a fost sortită pieirii de răzvrătirea lui Adam.

Este aceasta însă întreaga poveste? În chiar acest singur verset avem imaginea completă. Cu toate că toţi oamenii au fost afectaţi de păcatul lui Adam, totuşi toţi oamenii au fost afectaţi şi de viaţa şi moartea lui Hristos. Aceiaşi “toţi oamenii ” care au fost sortiţi pieirii de păcatul lui Adam au fost eliberaţi de condamnare prin neprihănirea lui Hristos. Sau mai simplu, ceea ce Adam a făcut pentru rasa omenească, Hristos a desfăcut pentru aceeaşi rasă omenească. Ce putem spune însă despre cei care nu au auzit niciodată despre raportul biblic al ispăşirii? Este darul fără plată şi pentru ei? Toţi oamenii—rasa omenească—au fost reconciliaţi în mod legal cu Dumnezeu prin viaţa şi moartea lui Hristos. Indiferent de cunoştinţe sau alegere, fiecare fiinţă omenească a fost împăcată (reconciliată) prin ispăşirea lui Hristos.

Cuvântul “îndreptăţire” în acest verset are înţelesul de “achitare,” fiind absolvit de acuzaţiile aduse împotriva cuiva. În Romani 5 toată omenirea este achitată de acuzaţia corectă de răzvrătire care a fost adusă asupra întregii rase omeneşti. Cu alte cuvinte, rasa–şi toţi indivizii din rasă—nu se mai află sub condamnare. Condamnarea corporativă adusă prin Adam este anulată de achitarea corporativă prin Hristos. Din cauza păcatului lui Adam, suferim sub multe blesteme ale păcatului, unul din ele fiind moştenirea unei naturi căzute, dar aceasta nu constituie în sine însăşi separare, condamnare, sau pierzare.

[learn_more caption=”Concluzie” state=”open”] Acum putem vedea întregul tablou. Dacă este adevărat că toţi suntem condamnaţi prin Adam, este un adevăr cu mult mai important că toţi suntem eliberaţi de condamnare prin Hristos. Dacă prima parte este adevărată, atunci adevărul glorios este că partea a doua este la fel de adevărată. La fel cum Adam a adus condamnarea pentru toţi oamenii, Isus i-a eliberat pe toţi de condamnare, ambele în afara implicării sau alegerii personale, şi ambele în acelaşi timp. Tuturor fiinţelor omeneşti le-a fost dată o a doua şansă pentru a lua o decizie cu privire la darul mântuirii personale. Unii cred că textele despre primul Adam sunt suficiente să dovedească că toţi suntem născuţi sub condamnare din cauza păcatului lui Adam. Dar aceste declaraţii nu sunt suficiente. Ceea ce ar trebui să avem, dacă ar fi adevărat că suntem născuţi în această lume ca păcătoşi pierduţi, este un text care să spună clar că stăm condamnaţi din cauza păcatului lui Adam. Fără această declaraţie, nu există susţinere pentru credinţa că ne-am născut păcătoşi pierduţi. Însemnătatea practică a tuturor acestora este realitatea că în timp ce suntem născuţi într-o lume păcătoasă cu o natură căzută, nu suntem totuşi născuţi ca păcătoşi pierduţi. Devenim păcătoşi pierduţi mai târziu, alegând păcatul în mod voit atunci când ştim diferenţa dintre bine şi rău. Din nefericire, o întreagă versiune a evangheliei se bazează pe credinţa falsă că suntem născuţi păcătoşi. Această evanghelie falsă schimbă învăţătura Bibliei cu privire la îndreptăţire, sfinţire şi siguranţa prezentă a mântuirii. Dar cu un diagnostic corect cu privire la ceea ce este păcatul cu adevărat, suntem liberi să studiem Biblia mai departe pentru a înţelege cum funcţionează procesul mântuirii. Evanghelia este plină de veşti bune de la început la sfârşit. Un studiu fericit![/learn_more]