Lectia 13 – PDF

Desăvârşirea este un cuvânt tulburător. Ce înseamnă cu adevărat? Ce nu înseamnă? Unii cred că nu este sănătos din punct de vedere spiritual să accentuăm prea mult subiectul acesta al desăvârşirii. Probabil o parte a problemei este că nu am definit cu atenţie termenii. Să aruncăm o privire atentă la acest mult-evitat subiect pentru a vedea dacă acesta este chiar aşa de înfricoşător pe cât pare. Desăvârşirea are patru sensuri diferite, şi aceasta constituie unul din motivele pentru care este înţeleasă greşit.

Cum este descris Dumnezeu?

             _____ Adevărat _____ Fals  Dumnezeu se schimbă în mod periodic.

Numai Dumnezeu poate fi descris în acest fel. Numai Dumnezeu nu trebuie să se schimbe sau să Îşi adapteze gândirea sau acţiunile Sale pe baza unor informaţii noi. Deoarece Dumnezeu ştie toate lucrurile – trecut, prezent şi viitor – nu există nici o posibilitate ca El să fie surprins de informaţii noi. Nici o fiinţă creată, nici măcar îngerii, nu pot fi descrişi în acest fel, pentru că toţi sunt subiectul primirii de informaţii noi care vor schimba ideile şi acţiunile lor. Lipsa de informaţii va conduce întotdeauna la concluzii imprecise şi, probabil, greşite.

Cum este descris Isus?

             _____ Adevărat _____ Fals  Isus se schimbă în mod periodic.

Deoarece Isus este descris în acelaşi mod ca şi Dumnezeu, este clar că El împărtăşeşte acest atribut unic al lui Dumnezeu. Aceasta este DESĂVÂRŞIREA ABSOLUTĂ. Aceasta înseamnă că nu va exista niciodată o greşeală sau o eroare de judecată bazată pe informaţii eronate. Uneori se spune despre noi, ca fiinţe omeneşti că nu putem fi niciodată absolut desăvârşiţi. Aceasta este adevărat, deoarece desăvârşirea absolută îl descrie numai pe Dumnezeu. Nu există nici o altă desăvârşire absolută. Aşadar, desăvârşirea absolută nu este posibilă pentru fiinţele create de Dumnezeu – nici pentru fiinţele omeneşti şi nici pentru îngeri. “Perfecţiunea angelică a eşuat în ceruri. Perfecţiunea umană a eşuat în Eden.” (Adevărul despre îngeri, p. 205)

Cum a fost creat omul?

    (A)  _____ Omul a fost creat imperfect.
    (B)  _____ Omul avea nevoie de multă dezvoltare.
    (C)  _____ Omul a fost creat după chipul lui Dumnezeu – foarte bine.

Dumnezeu i-a creat pe Adam şi Eva în desăvârşirea deplină, atât cât era posibil pentru nişte fiinţe finite. El a făcut omenirea după propria Sa imagine – cât mai aproape de Dumnezeu cât putea fi posibil pentru fiinţele create. Aceasta este DESĂVÂRŞIREA NATURII. Natura omului era în completă armonie cu Dumnezeu şi cu restul creaţiunii. Mintea si corpul lui funcţionau împreună într-o armonie desăvârşită. El nu a avut de luptat cu simţăminte şi emoţii discordante. Impulsurile şi înclinaţiile sale erau în echilibru şi în deplin acord cu legile lui Dumnezeu. Totul a lucrat corect!

Ce se va întâmpla cu noi la înviere?

     (A) _____ Primim nemurirea la înviere.
     (B) _____ Primim nemurirea într-o clipă.
     (C) _____Primim nemurirea atunci când murim.
                          (Două răspunsuri corecte)

Natura noastră umană pieritoare şi păcătoasă va fi schimbată de Dumnezeu la a doua venire a lui Hristos într-o natură umană incoruptibilă şi desăvârşită. După aceasta nu vor mai exista acele porniri păcătoase dinlăuntrul nostru. Astfel, desăvârşirea naturii, care implică îndepărtarea ispitei din interior, va avea loc numai la a doua venire a lui Hristos. Înainte de acest eveniment noi nu putem experimenta această desăvârşire a naturii.

Cât de mult din inima noastră cere Dumnezeu să îi predăm?

             _____ Adevărat _____ Fals  Dumnezeu cere toată inima şi mintea noastră.

În momentul  convertirii, atunci când ne predăm în mod complet vieţile noastre lui Hristos, noi suntem socotiţi desăvârşiţi în Hristos. În procesul convertirii acesta este singurul lucru pe care Dumnezeu îl cere din partea noastră: să-i dăm Lui întreaga noastră inimă. El nu va accepta o inimă împărţită, în care iubim pe Dumnezeu şi lumea în mod egal. Singura condiţie pe care trebuie să o îndeplinim pentru a fi mântuiţi este predarea totală şi completă a întregii noastre vieţi lui Dumnezeu. El nu va accepta nimic mai puţin. Chiar dacă suntem doar la începutul umblării noastre cu Hristos, El acceptă PREDAREA CARACTERULUI nostru iar noi suntem socotiţi desăvârşiţi în Hristos.

Cum dezvăluie o plantă acest proces?

            _____ Adevărat _____ Fals  Firul verde este la fel de necesar ca fructele coapte.

Chiar dacă o plantă este foarte imatură atunci când primul fir verde apare deasupra solului, acesta nu este mai puţin important decât planta dezvoltată pe deplin. Fără această creştere iniţială nu va fi posibilă nici o recoltă. Firavul fir verde este desăvârşit, deoarece aceasta este tot ce ar putea fi de aşteptat să fie. La fiecare stadiu de creştere planta poate fi desăvârşită, deoarece creşte până la maturitate. La fel, atunci când caracterul nostru este pe deplin predat lui Dumnezeu, aceasta este o predare desăvârşită pentru acel momentul respectiv, potrivit cunoştinţelor disponibile pentru noi în momentul respectiv. Suntem pe deplin predaţi în măsura în care ne înţelegem pe noi înşine şi voia lui Dumnezeu pentru noi. Dumnezeu va accepta predarea completă a tot ceea ce ştim despre noi înşine în acel moment. Astfel, predarea caracterului nostru este desăvârşită, deoarece este socotită astfel de Dumnezeu. De altfel, aceasta este singura cerinţă pentru mântuire, acum sau în viitor. Dumnezeu nu cere înţelepciune, educaţie sau ani de viaţă, lucru ilustrat în relatarea convertirii tâlharului de pe cruce.

Care este planul lui Dumnezeu pentru noi?

    (A)  _____ Lui Dumnezeu nu-i pasă dacă creştem sau nu.
    (B)  _____ Dumnezeu aşteaptă ca noi să creştem până la maturitate.
    (C)  _____ Nu putem deveni maturi pe deplin.

În timp ce Dumnezeu este destul de îndurător încât să ne dea timp pentru a învăţa şi a ne dezvolta şi ne socoteşte desăvârşiţi în tot acest timp, El vrea ca noi să creştem până la deplina maturitate. El chiar spune că noi putem să creştem până la statura plinătăţii lui Hristos. Evanghelia este o imensă putere pe care Dumnezeu este dispus să ne-o împărtăşească pentru a ne aduce la înălţimi pe care nu ne-am putea imagina vreodată. MATURITATEA DE CARACTER este pur şi simplu coacerea recoltei în viaţa individuală. Devenim maturi în Hristos atunci când nu mai alegem să păcătuim împotriva lui Dumnezeu. Dacă Isus locuieşte în noi prin procesul de îndreptăţire şi sfinţire, atunci El deţine controlul vieţii noastre, iar noi nu păcătuim, pentru că în Hristos nu este păcat.

Ce poate realiza Dumnezeu în noi?

    (A)  _____ Planul lui Dumnezeu este ca să nu păcătuim.
    (B)  _____ Dumnezeu ştie că ceva păcat este inevitabil.
    (C)  _____ Naşterea din nou face posibil să nu mai păcătuim.
                          (Două răspunsuri corecte)

Acest concept poate fi exprimat într-un mod simplu, dar clar. Hristos în inimă – păcatul afară. Păcatul în inimă – Hristos afară. Nu putem avea atât pe Hristos cât şi păcatul domnind în acelaşi timp pe tronul vieţii noastre. Hristos nu va accepta o inimă împărţită. Într-un caracter matur Hristos deţine controlul total şi, prin urmare, nu vom face alegeri rebele. Vom alege să nu ne răzvrătim împotriva lui Dumnezeu în gând, cuvânt sau faptă. Spunând aceste lucruri, ne concentrăm pe ceea ce poate face Dumnezeu, nu pe ceea ce eu nu pot face.

În definirea desăvârşirii, am constatat deja că cele două definiţii care sunt importante pentru studiul nostru sunt acele categorii asupra cărora noi avem un anumit control. Dacă credem că păcatul se întâmplă prin alegere, vom crede de asemenea că putem alege să ne supunem voinţa. Putem alege să ne predăm şi putem alege să creştem până la maturitate. Deoarece Hristos ne dă putere pentru a birui, un caracter perfect matur – la fel ca al lui Hristos – este posibil pentru toţi creştinii consacraţi deplin.

Naşterea din nou aduce desăvârşirea în Hristos, care este întotdeauna suficientă pentru mântuire. Suntem mântuiţi cu condiţia predării complete. Problema apare când noi întrerupem această predare a noastră lui Hristos. Puterea lui Hristos nu se schimbă, doar predarea noastră lui Hristos nu este constantă. Aceste întreruperi sunt cele care pot şi care trebuie să înceteze, pentru că noi ar trebui să îngăduim lui Hristos să controleze complet viaţa noastră în orice moment.

Prin natură noi vom fi totdeauna păcătoşi, până Hristos va veni. Dar putem decide să nu facem nici o alegere împotriva voinţei lui Dumnezeu. Putem avea de fapt un caracter fără de păcat într-o natură păcătoasă. Dacă Hristos a biruit îndemnurile firii Sale căzute prin controlul Duhului Sfânt, atunci aceeaşi putere este disponibilă pentru noi.

“Isus Hristos este acelaş ieri şi azi şi în veci!”  Evrei 13:8