Lecţia 14 – Biruința asupra păcatului

Lectia 14 – PDF

În timp ce definiţiile sunt foarte importante în înţelegerea desăvârşirii, este poate chiar mai important să căutăm în Biblie modalităţi realiste şi practice de a experimenta ceea ce Biblia promite. Aici este momentul în care avem nevoie de acea credinţă, acea încredere totală care va accepta tot ceea ce spune Dumnezeu chiar dacă aceasta pare imposibil. Ştim destule despre slăbiciunea noastră şi eşecurile noastre. Ceea ce vrem să cunoaştem este puterea lui Dumnezeu si promisiunile Lui.

Ce poate face Hristos?

“Iar a Aceluia, care poate să vă păzească de orice cădere, şi să vă facă să vă înfăţişaţi fără prihană şi plini de bucurie înaintea slavei Sale…” Iuda 24

(A) _____ Hristos ne poate feri de cădere în păcat.

(B) _____ Hristos nu ne poate feri de orice păcat.

(C) _____ Hristos ne poate prezenta fără cusur în prezenţa Lui.

(Două răspunsuri corecte)

Este Hristos cu adevărat în stare să ne păzească de cădere? Sau, până la urmă, păcatul este mai puternic decât Hristos? Sub inspiraţie, Iuda spune că El este capabil! Astfel, căderea nu este o realitate inevitabilă a vieţii noastre, indiferent care ar fi fost experienţa noastră din trecut. Dacă Hristos este cu adevărat capabil, atunci de ce să nu-i dăm o şansă să descopere puterea Lui în vieţile noastre?

Cât de mult putem face cu adevărat?

“Pot totul în Hristos, care mă întăreşte.” Philippians 4:13

_____ Adevărat _____ Fals Putem face cea mai mare parte lucrurilor prin Hristos.

Credem noi cu adevărat promisiunile lui Dumnezeu? Sunt toate lucrurile posibile prin Hristos? Este biruinţa asupra păcatului într-adevăr posibilă? Observă cu atenţie că acest lucru este posibil numai prin Hristos locuind în noi prin lucrarea de îndreptăţire şi sfinţire.

Ce altceva ne promite Dumnezeu?

“Domnul ştie să izbăvească din încercare pe oamenii cucernici” 2 Petru 2:9

(A) _____ Dumnezeu va izbăvi pe oricine din ispită.
(B) _____ Dumnezeu va izbăvi pe cei evlavioşi (cucernici) din ispită.
(C) _____ Dumnezeu va izbăvi pe nelegiuiţi din ispită.

Este important să reţinem că Dumnezeu va izbăvi doar pe cei care privesc spre El şi cred în promisiunile Lui – cei pe care El îi numeşte evlavioşi (cucernici). Acum, dacă suntem într-adevăr izbăviţi din ispită, acest lucru înseamnă că nu am căzut în ispită – nu am păcătuit. În cazul acesta, nu este necesar să cedăm în faţa ispitei, pentru că El ne poate elibera din ispită. El ne va oferi o modalitate de scăpare, dacă noi suntem dispuşi şi doritori să îl primim.

Cum ne va izbăvi Dumnezeu?

“Nu v’a ajuns nici o ispită, care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Şi Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s’o puteţi răbda.” 1 Corinteni 10:13

(A) ____ Unele ispite sunt prea puternice pentru noi.
(B) ____ Există o modalitate de scăpare pentru fiecare ispită.
(C) ____ Sunt ispitit mai mult decât alte persoane.

Dumnezeu a promis că nu va permite nici o ispită să vină asupra noastră care să fie prea puternică, făcând căderea noastră inevitabilă. Aceasta înseamnă că avem la dispoziţie o cale de scăpare pentru fiecare ispită. Nu există nici o ispită care să vină la noi şi care să facă păcatul inevitabil. Dumnezeu a promis că, dacă ne vom încrede in El, El ne va arăta calea de ieşire din fiecare ispită.
Unele modalităţi practice pentru a găsi acea cale de scăpare pot fi uşor de găsit dacă ne luăm dinainte timp să ne gândim. Când vine ispita, ne rugăm noi imediat sau aşteptăm mai degrabă pentru mai târziu? Am memorat Scriptura astfel încât să putem răspunde lui Satana cu “Stă scris”, aşa cum Hristos a făcut? Putem chiar găsi o modalitate de scăpare prin cântare. Ceea ce este însă important este să ne îndreptăm gândurile de la ispită spre sursa noastră de putere.

Cum a trăit Hristos?

“Şi la aceasta aţi fost chemaţi; fiindcă şi Hristos a suferit pentru voi, şi v’a lăsat o pildă, ca să călcaţi pe urmele Lui. ,,El n’a făcut păcat, şi în gura Lui nu s’a găsit vicleşug”.” 1 Petru 2:21,22

(A) _____ Hristos nu a păcătuit deoarece El era Dumnezeu.
(B) _____ Hristos nu Se aşteaptă să fim ca El.
(C) _____ Hristos vrea ca noi să-L urmăm în a nu păcătui.

Ştim că Hristos a trăit o viaţă fără păcat, dar uneori nu vrem să recunoaştem faptul că El este, de asemenea, Exemplul nostru şi El ne cere să călcăm pe urmele paşilor Săi. Desigur, aceasta presupune că Hristos a fost născut la fel cum ne-am născut noi, simţind ispitele noastre şi experimentând izvorul din care se nasc dorinţele noastre.

Ce este posibil pentru noi?

“Oricine rămîne în El, nu păcătuieşte; oricine păcătuieşte, nu L-a văzut, nici nu L-a cunoscut. ” 1 Ioan 3:6

_____ Adevărat _____ Fals Dacă rămânem în Hristos, nu vom păcătui.

Dacă suntem în Hristos nu ne vom răzvrăti împotriva Lui, căci păcatul este răzvrătire. Dacă rămânem în El nu vom păcătui, pentru că în El nu este păcat. Dacă Hristos locuieşte în noi în mod constant, El nu va păcătui în noi. Astfel, atâta timp cât rămânem în El nu ne vom răzvrăti în gândire, cuvânt sau faptă.

Este biruinţa într-adevăr posibilă?

“Celui ce va birui, îi voi da să şadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnie. ” Apocalipsa 3:21

(A) _____ Numai biruitorii vor fi în ceruri.
(B) _____ Biruinţa este posibilă numai în ceruri.
(C) _____ Biruinţa a fost doar pentru Hristos.

Modelul de biruinţă este Hristos iar noi putem birui păcatul aşa cum El a biruit. Biblia este plină de astfel de promisiuni iar noi nu trebuie să le ignorăm în încercarea de a scuza unele păcate care au mai rămas în vieţile noastre.

Ce trebuie să se întâmple cu gândurile noastre?

“Noi răsturnăm izvodirile minţii şi orice înălţime, cari se ridică împotriva cunoştinţei lui Dumnezeu; şi orice gînd îl facem rob ascultării de Hristos.” 2 Corinteni 10:5

(A) _____ Majoritatea gândurilor sunt bune.
(B) _____ Anumitor gânduri nu le putem rezista.
(C) _____ Fiecare gând poate fi supus lui Hristos.

Aceasta este una dintre promisiunile cele mai puternice din Biblie. Dumnezeu ştie că nu ne putem controla gândurile noastre cele mai profunde, aşa că El ne oferă o cale de scăpare. Dacă vom preda imediat acele gânduri lui Hristos, El promite să le ţină în captivitate, astfel încât nu ele ne vor controla pe noi. Dar noi trebuie să luăm decizia să predăm acel gând lui Hristos, mai degrabă decât să ne jucăm cu el şi să zăbovim asupra lui. Dacă vrem într-adevăr să fim creştini, trebuie să luăm foarte serios relaţia noastră cu Hristos. Fiecare gând trebuie să fie sub controlul Lui în orice moment. Este de la sine înţeles că dacă Hristos controlează toate gândurile noastre păcatul nu se va produce în vieţile noastre.

Putem umbla în Duhul?

“Zic dar: umblaţi cîrmuiţi de Duhul, şi nu împliniţi poftele firii pămînteşti.” Galateni 5:16

(A) _____ Dacă vom umbla în Duhul nu vom păcătui atât de mult.
(B) _____ Dacă umblăm în Duhul nu vom păcătui.
(C) _____ Dacă umblăm în Duhul nu vom fi ispitiţi.

În cazul în care Duhul Sfânt controlează vieţile noastre nu vom ceda dorinţelor naturii noastre. Biblia este plină de promisiuni care ne asigură că nu este nevoie să cădem şi să eşuăm mereu şi mereu. Dumnezeu promite că putem birui şi că putem să obţinem în mod constant biruinţe în lupta împotriva cărnii.

Care este singura noastră speranţă de biruinţă?

“Vă voi stropi cu apă curată, şi veţi fi curăţiţi; vă voi curăţi de toate spurcăciunile voastre şi de toţi idolii voştri. Vă voi da o inimă nouă, şi voi pune în voi un duh nou; voi scoate din trupul vostru inima de piatră, şi vă voi da o inimă de carne. Voi pune Duhul Meu în voi, şi vă voi face să urmaţi poruncile Mele şi să păziţi şi să împliniţi legile Mele.” Ezechiel 36:25-27

(A) _____ Dacă depunem eforturi mai serioase, putem birui păcatul.
(B) _____ Este necesar un „transplant de inimă” pentru a asculta de Dumnezeu.
(C) _____ Numai Dumnezeu poate să ne cureţe de păcat.
(Două răspunsuri corecte)

Este extrem de important să înţelegem că biruinţa este o minune a harului lui Dumnezeu, la fel de sigur precum umblarea lui Petru pe apă. Nici o cantitate de auto-control nu va contribui la biruinţa asupra naturii noastre căzute. Acest lucru trebuie să fie un miracol al lui Dumnezeu de la început până la sfârşit. El face curăţirea, El ne dă o inimă nouă, şi El ne face să ascultăm de Legea Lui. Dacă există vreo speranţă pentru împlinirea promisiunilor pe care le-am citit, atunci trebuie să luăm foarte în serios acest text, şi să facem din aceasta un subiect de rugăciune constant al vieţii noastre.

Studiu suplimentar: O evanghelie care a devenit foarte populară printre creştinii contemporani spune că odată ce am fost îndreptăţiţi, vom rămâne în aceasta stare de îndreptăţiţi sau mântuiţi, chiar în condiţiile în care continuăm în păcat sau un păcat îndrăgit continuă să apară în viaţă. În această evanghelie lipsa unei inimi sfinţite nu ne descalifică pentru cer. Un autor scrie: “Faptul că ne poticnim şi cădem în păcat, în timp ce suntem sub har, nu ne privează de îndreptăţire. Nici nu aduce condamnare..”

Este destul de evident că această idee nu se armonizează cu textele biblice care le-am studiat în ultimele câteva lecţii. Isaia 59:2 avertizează, ” ci nelegiuirile voastre pun un zid de despărţire între voi şi Dumnezeul vostru”. Păcatul întotdeauna ne desparte de Dumnezeu. Când păcatul este preţuit, Satana preia controlul asupra inimii şi Duhul lui Dumnezeu este alungat. Cum am putea să gândim că suntem într-o stare de mântuire în timp ce păcătuim? Auto-amăgirea şi raţionamentele sunt componente majore ale încercării lui Satana de a ne adormi într-un fals sentiment de siguranţă. Oricine te asigură că există siguranţă în neascultare învaţă o evanghelie falsă, care este mult mai gravă decât o zi falsă de închinare.

Toate acestea ar putea fi foarte descurajatoare pentru noi, cu o singură excepţie – dragostea lui Dumnezeu. Dumnezeu nu este în căutarea de noi modalităţi de a ne respinge. El este Dumnezeul care ne căută, Cel care nu ne va abandona, chiar şi atunci când suntem răzvrătiţi împotriva Lui. În timp ce El nu ne poate mântui în păcat, El va continua să ne iubească şi să ne atragă înapoi spre El. Vedem acest lucru cel mai clar în 1 Ioan 2:1. “Copilaşilor, vă scriu aceste lucruri, ca să nu păcătuiţi. Dar dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel neprihănit.” În mod clar scopul lui Dumnezeu pentru noi este ca să nu păcătuim. Dar imediat, în fraza imediat următoare, vedem mila lui Dumnezeu. Când cădem în păcat datorită nepăsării noastre, avem pe Cineva care înţelege slăbiciunile noastre reprezentându-ne în faţa instanţelor cereşti. Dacă mergem la El cu durere şi pocăinţă autentică, El va prelua cazul nostru imediat.

Trebuie să fim clari că numai atunci când păcatele noastre sunt mărturisite, lucru care nu se poate întâmpla atâta vreme timp ce noi participăm la ele, suntem acceptaţi de Dumnezeu. Când cădem, există două modalităţi de a ne raporta la păcatul nostru. Calea omenească – calea lui Satana – este de a îndreptăţi păcatul şi a-l scuza. Această cale ne separară de Dumnezeu, şi despărţiţi de El nu poate exista mântuire. Calea corectă de a trata păcatul personal este să-l recunoaştem ca atare de îndată ce se întâmplă în viaţa noastră. Înţelegem că L-am dezonorant încă o dată pe Dumnezeu şi i-am dat dreptate lui Satana, şi cădem în genunchi în adâncă pocăinţă. Un singur lucru ar trebui să ne înspăimânte în viaţa aceasta muritoare, ca nu cumva mâna noastră să alunece din mâna Tatălui nostru ceresc. Imediat cerem lui Dumnezeu să vină şi să apuce mâna noastră care se scufundă pentru a ne ridica şi a ne aşeza într-un loc sigur din nou. Nimic altceva nu mai contează – nici ego-ul, nici reputaţia sau imaginea personală – doar reluarea legăturii cu Dumnezeu. Atâta timp cât legătura aceasta este menţinută, avem asigurarea deplină a mântuirii.

Aceasta înseamnă că trebuie să ne ocupăm de problema păcatelor noastre personale, nu doar să presupunem că ele vor dispărea. Trebuie să îi permitem lui Dumnezeu să rezolve problema păcatului din viaţa noastră. “Imediat ce ai comis un păcat, trebuie să alergi direct la tronul harului şi să-I spui lui Isus totul despre aceasta.” (Semnele Timpului, 15 februarie 1892) Să ne predăm astăzi voinţa noastră lui Isus şi să îi permitem să intre în stăpânirea deplină a vieţii noastre. Dacă doar ne vom preda voinţa noastră zilnic lui Isus, vom avea o putere dincolo de capacitatea noastră de a o explica, şi nu va trebui să ne bazăm pe o evanghelie falsă care să ne dea o asigurare falsă a mântuirii. Calea lui Dumnezeu este întotdeauna mai bună decât născocirile omeneşti.