Lectia – 10

La fel ca în fiecare aspect crucial al mântuirii, Satana a venit cu o contrafacere a îndreptăţirii, prin care mântuirea este promisă dar nu este oferită. Aşa cum existau evanghelii false travestite în adevăr în zilele lui Pavel, tot aşa avem astăzi evanghelii false promiţând ceea ce nu pot oferi. Şi o mulţime de creştini sinceri au cumpărat versiunea de evanghelie a lui Satan, pentru că sună atât de bine. Ce este această falsificare populară a adevăratei îndreptăţiri? Practic, este limitarea îndreptăţirii la Lecţia 9 doar. Este restricţionarea îndreptăţirii la declaraţia lui Dumnezeu că suntem neprihăniţi. Cu alte cuvinte, acesta înseamnă a echivala jumătate de îndreptăţire cu evanghelia întreagă. Mulţi creştini cred că îndreptăţirea este limitată doar la graţiere şi declaraţia de iertare. În această lecţie vom vedea însă că există un alt aspect vital al îndreptăţirii. Fără această dimensiune, îndreptăţirea este goală şi nesatisfăcătoare.

Care este al doilea aspect al îndreptăţirii?

(A) _____ Îndreptăţirea este regenerare.
(B) _____ Îndreptăţirea este reînnoire.
(C) _____ Îndreptăţirea este doar declarare.
(Două răspunsuri corecte)

Să urmărim cu atenţie modul în care ne mântuieşte Dumnezeu. Spălarea regenerării (a naşterii din nou) nu se referă la apa botezului, ci la spălarea inimii. Aceasta este o experienţă a inimii – o transformare deplină. Se petrece în minte şi schimbă toate valorile şi atitudinile noastre. Duhul Sfânt înnoieşte mintea noastră. Interesul nostru nu se mai concentrează asupra sinelui, ci asupra lui Hristos şi a semenilor. Din acest moment, avem gândul lui Hristos.
Când această spălare şi reînnoire a fost realizată de către Hristos şi Duhul Sfânt, atunci eu sunt îndreptăţit şi mântuit. Îndreptăţirea implică mai mult decât a fi iertat de păcatele trecutului. Îndreptăţirea este experimentată în viaţa lăuntrică. Este esenţial să se înţeleagă că îndreptăţirea regenerare şi reînnoire.

Cum descrie Isus mântuirea?

_____ Adevărat _____ Fals Naşterea din nou se întâmplă după ce suntem mântuiţi.

Isus nu a folosit cuvântul îndreptăţire la fel de des ca Pavel pentru a descrie lucrarea de mântuire, dar El a arătat foarte clar cum suntem mântuiţi. El a spus că naşterea din nou este o condiţie esenţială pentru mântuire. Imaginea cea mai comună prin care este descrisă îndreptăţirea experimentată (împărtăşită) este naşterea din nou. Naşterea din nou nu urmează îndreptăţirea, ea este îndreptăţirea.

Ce înseamnă a fi „în Hristos”?

(A) _____ A fi în Hristos însemnă a fi declarat nou.
(B) _____ A fi în Hristos însemnă a fi declarat şi făcut nou.
(C) _____ A fi în Hristos însemnă să doreşti înnoirea.

A fi în Hristos înseamnă a fi în stare de mântuire, sau a fi mântuit. Cel care este “în Hristos” este o făptură nouă, o nouă persoană. Dumnezeu creează o nouă persoană, cu motivaţii şi dorinţe noi. Isus compară acest proces cu a fi născut din nou.

Ce trebuie să se întâmple cu “omul vechi”?

(A) _____ Atunci când omul nostru cel vechi este crucificat, nu mai păcătuim la fel de mult.
(B) _____ Omul vechi este socotit drept mort.
(C) _____ Omul vechi şi păcatul mor împreună.

Omul vechi este modul nostru de viaţă vechi condus de egoism şi iubire de sine. Acest om vechi trebuie să moară şi să fie înlocuit cu noua creatură care este produsă de către Hristos şi Duhul Sfânt în naşterea din nou. Observaţi că a ne socoti morţi este aceeaşi lucru cu a fi de fapt răstignit. A fi declarat mort înseamnă a fi de fapt mort. Şi când omul vechi este mort, păcatul este mort în acelaşi timp. Aşa cum omul vechi şi păcatul sunt sinonime, la fel făptura cea nouă şi ascultarea sunt sinonime. Astfel îndreptăţirea şi ascultarea ar trebui să fie, de asemenea, unul şi acelaşi lucru. Datorită faptului că acest lucru nu este întotdeauna adevărat, vom începe să ne îndoim de experienţa noastră şi ne întrebăm dacă suntem într-adevăr îndreptăţiţi. Într-un astfel moment trebuie să ne bazăm din nou pe primul aspect al îndreptăţirii, pentru că trebuie să fim iertaţi din nou pentru păcatele comise.

Cum procedează Dumnezeu cu această problemă de a păcatului?

(A) _____ Păcatul nu poate fi iertat după naşterea din nou.
(B) _____ Este scopul lui Dumnezeu ca să nu păcătuim.
(C) _____ Dacă păcătuim Isus ne poate ierta.
(Două răspunsuri corecte)

Datorită milei celei mari a lui Dumnezeu, El continuă să ne ierte dacă păcătuim după naşterea din nou. Dar noi nu trebuie niciodată să credem că păcatul este necesar sau inevitabil după ce am fost îndreptăţiţi, deoarece este planul şi dorinţa lui Dumnezeu ca să nu păcătuim. El vrea să fim cu adevărat morţi faţă de păcat, şi vii pentru ascultare. Noi nu trebuie să confundăm niciodată mila lui Dumnezeu cu planul lui Dumnezeu. În dragostea şi mila Sa, El face multe lucruri pentru noi pe care El nu doreşte să trebuiască să continue a le face, şi anume, să ne ierte continuu pentru păcătuire. Planul de îndreptăţire a lui Dumnezeu include a ne face făpturi noi, ceea ce înseamnă a fi morţi faţă de păcat.

Care este calea lui Dumnezeu de a atinge acest obiectiv?

_____ Adevărat _____Fals Putem avea cu adevărat gândul lui Hristos.

Dacă acest text este adevărat, atunci există o modalitate de a participa la planul lui Dumnezeu. Dacă umblăm cu Hristos zi de zi şi privim spre Hristos şi avem comuniune cu Hristos atunci, printr-un miracol al Duhului Sfânt noi vom ajunge să gândim cu adevărat ca Hristos, să luăm decizii cum ar fi luat Hristos şi să rezistăm păcatului asemenea lui Hristos. Ceea ce era aparent imposibil devine o realitate! Probabil avem nevoie să folosim mai mult timp şi energie pentru a învăţa cum să avem gândul lui Hristos în fiecare zi.

Studiul suplimentar:”Iertarea lui Dumnezeu nu este un simplu act juridic, prin care ne scapă de osândă. Nu este numai iertare de păcat, ci smulgere din păcat. Este revărsarea iubirii răscumpărătoare, care transformă inima. David avea adevărata idee despre iertare, când se ruga: “Zideşte în mine o inimă curată, Dumnezeule, pune în mine un duh nou şi statornic” (Ps. 51,10). ” (Cugetări de pe muntele fericirilor, p. 114) Iertarea lui Dumnezeu este mai mult decât o declaraţie, este reabilitarea, restaurarea şi reînnoirea omului. Este crearea unei noi inimi curate înlăuntrul nostru. Îndreptăţirea prin credinţă ne transformă şi ne declară neprihăniţi, în acelaşi timp. Iertarea (graţierea) este o transformare interioară.

“Făcându-ne neprihăniţi prin neprihănirea atribuită a lui Hristos, Dumnezeu ne declară neprihăniţi şi ne tratează ca neprihăniţi …. ‘Deci, fiindcă suntem socotiţi neprihăniţi, prin credinţă, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos. ‘ “(Mărturii selectate, vol. 1, p. 394). Această afirmaţie nu este în armonie cu definiţia actuală a îndreptăţirii în lumea creştină. Ea ne spune că Dumnezeu ne face neprihăniţi chiar când ne declară astfel. A fi îndreptăţit prin credinţă înseamnă a fi făcut neprihănit. Teologia creştină actuală spune că îndreptăţirea înseamnă a fi declarat neprihănit iar a fi făcut neprihănit urmează mai târziu, în sfinţire. Dar ceea ce am studiat ne spune că îndreptăţirea ne face neprihăniţi din interior, la fel cum ne declară neprihăniţi din punct de vedere legal.

” Când păcătosul, atras de puterea lui Hristos, se apropie de crucea înălţată a Domnului şi se pleacă înaintea ei, el devine o făptură nouă. Atunci, îi este dată o inimă nouă. El devine o făptură nouă în Isus Hristos….Dumnezeu Însuşi socoteşte ‘neprihănit pe cel ce crede în Isus. ‘ Romani 3,26 ” ( Parabolele Domnului Hristos , p. 163). Îndreptăţirea înseamnă primirea unei noi inimi de la Dumnezeu, devenind astfel o făptura nouă. Chiar acum există o încercare majoră de a separa puterea transformatoare a Duhului Sfânt de experienţa îndreptăţirii; de a plasa transformarea în totalitate în cadrul procesului de sfinţire. Dar ceea ce găsim în aceste declaraţii este faptul că transformarea şi a fi făcuţi neprihăniţi sunt experienţe care aparţin aceluiaşi proces de îndreptăţire prin care Dumnezeu ne declară neprihăniţi. Îndreptăţirea este pur şi simplu un alt nume pentru naşterea din nou, o făptură nouă sau zidirea unei inimi noi.

“Primind neprihănirea Lui atribuită, prin puterea transformatoare a Duhului Sfânt, noi devenim ca El.” (SDA Bible Comentary, vol. 6,. P. 1098) Observaţi că atribuirea neprihănirii se realizează prin puterea transformatoare a Duhului Sfânt. În zilele noastre, unii doresc să spună că suntem îndreptăţiţi de Hristos şi sfinţiţi de Duhul Sfânt. Dar inspiraţia nu susţine nicăieri această separare a lucrării lui Hristos şi a Duhului Sfânt. Ambii sunt implicaţi atât în experienţa îndreptăţirii, cât şi în aceea a sfinţirii. Prin urmare, este limpede faptul că atribuirea înseamnă mai mult decât creditarea neprihănirii. “A fi iertat în modul în care Hristos iartă nu înseamnă doar a fi absolvit de vină, ci a fi înnoit în duhul minţii noastre. Domnul zice:”Vă voi da o inimă nouă”. Chipul lui Hristos trebuie să fie imprimat în adâncul minţii, inimii, şi a sufletului. ” (Review and Herald, 1890-08-19)

[learn_more caption=”Concluzie” state=”open”] Prima parte a îndreptăţirii este absolvirea – iertarea – de păcatele noastre. Cel de-al doilea aspect al îndreptăţirii este transformarea trăită prin experienţa naşterii din nou. Îndreptăţirea prin credinţă este atât declararea cât şi experimentarea. Cea mai răspândită înţelegere la ora actuală despre îndreptăţire se limitează la primul aspect. Cel de-al doilea aspect – naşterea din nou – este considerat ca fiind parte a procesului de sfinţire. Aceasta înseamnă că putem fi îndreptăţiţi şi mântuiţi înainte ca naşterea din nou să aibă loc. Și chiar dacă experienţa naşterii din nou nu schimbă viaţa mea dinăuntru în afară, totuşi eu sunt îndreptăţit şi mântuit. Această separare nebiblică între a fi declarat neprihănit şi a fi făcut neprihănit, mai mult decât oricare altă învăţătură, încurajează pe creştini să tolereze păcatul în viaţa lor, deoarece ei cred că sunt îndreptăţiţi chiar şi atunci când există păcate voite, deschise şi neiertate în vieţile lor. Realitatea este că avem de-a face cu două evanghelii diferite aici, ambele concurente pentru loialitatea noastră. Contrafacerea lui Satan a Evangheliei este nu mai puţin reală şi distructivă decât contrafacerea zilei de închinare a lui Dumnezeu. Trebuie să fim foarte siguri că ştim din studiul şi experienţa proprie ceea ce este într-adevăr Evanghelia, astfel încât să putem spune cu Pavel: “Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Hristos; fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mîntuirea fiecăruia care crede” Romani 1:16. [/learn_more]