Lectia 16 – PDF

Care a fost scopul tuturor acestor lecţii despre neprihănirea prin credinţă? A fost doar acela de a parcurge unele învăţături biblice interesante pe care să le punem în fişierele memoriei noastre? Pentru a fi calificaţi la primirea unei diplome de absolvire a cursului? Dacă aceasta este tot ce am dobândit, studiul nostru a fost o pierdere de timp. Există probleme mult mai mari în joc aici şi trebuie să vedem înainte imaginea de ansamblu, pentru a putea găsi apoi un sens în locul pe care noi înşine trebuie să îl ocupăm în cadrul acesteia. (Această lecţie finală nu va fi ca lecţiile precedente, cu întrebări care urmează să primească răspuns din partea studentului. În schimb, este de aşteptat ca studentul să reflecteze la fiecare text, punându-şi întrebarea: Cum se aplică aceasta la viaţa mea de zi cu zi? Care este scopul real al existenţei mele? Oare Dumnezeu are pentru mine un rol pe care să îl joc în aceste ultime zile ale istoriei păcătoase a pământului? Va fi amânat planul lui Dumnezeu, dacă nu reuşesc să duc la împlinire planul lui Dumnezeu pentru mine?)

Păcatul nu are de-a face doar cu mine şi mântuirea mea. Păcatul îl dezonorează pe Dumnezeu demonstrând că Satana are dreptate în marea controversă dintre Dumnezeu şi Satana. Satana a susţinut întotdeauna că Legea lui Dumnezeu este nedreaptă şi nu poate fi respectată, în special de către cei care au o natură căzută. “Satana a declarat că era imposibil pentru fiii şi fiicele lui Adam să ţină legea lui Dumnezeu şi, astfel, L-a acuzat pe Dumnezeu de lipsă de înţelepciune şi iubire. În cazul în care aceştia nu puteau respecta legea, atunci vina ar fi fost de partea Legiuitorului.” (Semnele Timpului, 16 ianuarie 1896)

Problema reală care este aici în joc este veridicitatea şi corectitudinea lui Dumnezeu. “Dumnezeu să fie găsit adevărat şi toţi oamenii să fie găsiţi mincinoşi, după cum este scris: ,,Ca să fii găsit neprihănit în cuvintele Tale, şi să ieşi biruitor cînd vei fi judecat.” Romani 3:4. Va fi înălţată şi reabilitată calea lui Dumnezeu de a proceda cu problema păcatului, sau acuzaţiile lui Satana vor avea câştig de cauză până la urmă? Va fi universul în siguranţă pentru restul veşniciei cu guvernarea lui Dumnezeu? Este Dumnezeu un despot arbitrar dar care are mai multă putere decât noi restul, sau este El Dumnezeul iubitor aşa cum este descris în Biblie? Acestea şi alte întrebări au nevoie de răspunsuri finale înainte ca lunga experienţă a păcatului să poată ajunge la capăt.

Cum poate Dumnezeu să fie reabilitat atunci când poporul Său îi dă dreptate lui Satana o bună parte din timp? Acesta este motivul pentru care păcatele credincioşilor sunt mult mai grave decât păcatele celor necredincioşi. Păcatele creştinilor par să spună că legea lui Dumnezeu şi puterea Lui nu sunt pe măsura înşelăciunilor lui Satana. Dacă unirea divinului cu umanul nu arată că harul lui Dumnezeu are mai multă putere decât Satana, ce rost mai au toate acestea? Îndreptăţirea şi sfinţirea sunt calea lui Dumnezeu de a dezvălui puterea Sa de a transforma şi a reface, şi nu doar de a ierta şi a trece cu vederea.

Generaţia finală a lui Dumnezeu va avea un rol de jucat în justificarea credibilităţii Cuvântului Său. “De aceea voi sfinţi Numele Meu cel mare, care a fost pîngărit printre neamuri, pe care l-aţi pîngărit în mijlocul lor. Şi neamurile vor cunoaşte că Eu sînt Domnul, zice Domnul Dumnezeu, cînd voi fi sfinţit în voi sub ochii lor. ” Ezechiel 36:23. Noi, şi multe generaţii înainte de noi, am dezonorat numele lui Dumnezeu şi guvernarea Sa prin păcătuirea noastră continuă. Înainte ca să se poate încheia conflictul, trebuie să existe o rezoluţie la această problemă. Dumnezeu trebuie să fie sfinţit sau reabilitat în noi, în faţa celor care batjocoresc pe Dumnezeul cerului. De fapt, Dumnezeu Îşi va reabilita propriul nume, prin punerea la dispoziţia poporului Său a puterii divine de a se supune legii Sale în mod desăvârşit. “Dacă a fost vreodată un popor care să aibă nevoie de o lumină din cer mereu crescândă, atunci acesta este poporul pe care, în acest timp de primejdie, Dumnezeu l-a chemat să fie depozitarul Legii Sale sfinte şi să apere caracterul Său înaintea lumii. “(Mărturii, vol. 5, p. 743)

Astfel, caracterul desăvârşit dezvoltat de poporul lui Dumnezeu este extrem de important în rezoluţia finală a marii controverse dintre Hristos si Satana. Acesta este motivul real pentru a pune accentul pe acest concept al desăvârşirii poporului lui Dumnezeu de la timpul sfârşitului. Dumnezeu susţine că ascultarea totală este posibilă. Satana susţine că o natură omenească păcătoasa face ascultarea imposibilă. Cine spune adevărul? Numai generaţia finală a lui Dumnezeu poate dovedi că Satana este un mincinos.

Aceasta generaţie finală este descrisă într-un mod foarte special: ” Şi balaurul, mîniat pe femeie, s’a dus să facă război cu rămăşiţa seminţei ei, cari păzesc poruncile lui Dumnezeu, şi ţin mărturia lui Isus Hristos.” Apocalipsa 12:17. Motivul pentru care Satana este aşa de mâniat pe rămăşiţa finală este tocmai acela că ei păzesc poruncile lui Dumnezeu, lucru despre care Satana susţine că este imposibil. Problema ascultării este aceea cu privire la care bătălia finală va fi purtată.

Motivul principal pentru existenţa acelei scurte perioade de timp înainte de venirea lui Hristos în care nu există nici un Mijlocitor pentru păcate este de a arăta înaintea universului realitatea puterii depline a lui Dumnezeu asupra păcatului în vieţile celor a căror voinţă este în totalitate şi pentru totdeauna unită cu voia Lui. Unii chiar dintre cei care au trădat încrederea lor sacră, fiind de acord cu Satana că este imposibil să se supună legii lui Dumnezeu, vor demonstra în cele din urmă că nu există cu adevărat nici o scuză pentru păcat, că Dumnezeu are mai multă putere decât ispitele lui Satana. Încheierea timpului de probă va juca un rol important în demonstraţia finală pe care Dumnezeu o face înaintea universului Său că, într-adevăr, este posibil pentru omul căzut a se supune Legii lui Dumnezeu, care este dreaptă, bună şi sfântă.

[learn_more caption=”Concluzia finală” state=”open”] Desăvârşirea înseamnă o relaţie atât de strânsă cu Hristos încât cel ispitit încetează să răspundă la îndemnurile externe sau interne ale păcatului. Desăvârşirea înseamnă cooperarea deplină cu Hristos. Desăvârşirea înseamnă moartea continuă faţă de sine printr-o negare a propriei voinţe şi a înclinaţiilor naturale independente. Desăvârşirea este respingerea totală a egoismului şi mândriei. Desăvârşirea este o unire a voinţei omului cu voinţa lui Hristos astfel încât Duhul Sfânt să deţină controlul deplin şi definitiv. Desăvârşirea este o exercitare neîntreruptă a credinţei, care păstrează sufletul curat de orice urmă de păcat sau de lipsă de loialitate faţă de Dumnezeu. Desăvârşirea înseamnă asemănare cu Hristos, având o relaţie cu Dumnezeu aşa cum Isus a avut şi descoperind acele calităţi ale caracterului pe care El le-a arătat. Desăvârşirea este o viaţă matură în Duhul Sfânt, plin de roadele Duhului şi, astfel, fără păcat. Desăvârşirea înseamnă să nu mai dăm curs dorinţelor rebele şi păcătoase.

Când suntem mai preocupaţi de îndreptăţirea lui Dumnezeu în marea controversă decât de mântuirea noastră, atunci avem cea mai pură motivaţie de a trai o viaţă sfântă, şi Dumnezeu va onora acest motiv, prin plasarea întregii puteri cereşti în mâinile noastre. Nu vom mai avea incursiuni ocazionale în ţara auto-indulgenţei. Pentru a aduce la tăcere ultimul semn de întrebare rămas şi anume că, poate, Isus a fost fără păcat pentru că El era Dumnezeu, generaţia finală va dovedi dincolo de orice umbră de îndoială că bărbaţi şi femei posedând o natură căzută pot trăi fără păcat. Această demonstraţie finală va fi ultimul pas în reabilitarea caracterului lui Dumnezeu, a guvernării Sale, a dreptăţii şi milei Sale – iar marea controversă va fi foarte aproape de încheiere.

“Domnul Hristos a luat natura umană şi a suportat ura lumii pentru a le putea descoperi oamenilor că este posibil să trăiască fără păcat.” (Minte Caracter şi Personalitate vol.2, p. 150) Credem noi promisiunea lui Dumnezeu? Putem accepta această provocare? Vedem noi acest lucru drept cea mai glorioasă perspectivă aflată vreodată înaintea poporului lui Dumnezeu? Dumnezeu să te binecuvânteze în continuare în studiul Cuvântului Său, pe măsură ce alergi pentru a apuca premiul înaltei noastre chemări în Isus Hristos. [/learn_more]