Crud vs. gătit

vegetarian

PDF – Crud vs. Gatit

Cercetările ştiinţifice dovedesc faptul că produsele proaspete neprelucrate protejează contra cancerului şi a bolilor de inimă

Dovezile ştiinţifice arată că dieta vegană, cu alimente proaspete neprelucrate micşorează conţinutul toxic din colon (din: J. Nutr. Aprile 1992; 122 [4]: 924-930). În conformitate cu studiile efectuate de Ling WH şi Hannien O., de la Departamentul de Fiziologie, Universitatea din Kuopio, Finlanda, la oameni, trecerea de la o dietă convenţională la o dietă vegană cu alimente negătite schimbă în mod reversibil activităţile hidrolitice fecale. Rezultatele sugerează că o dietă vegană extremă cu alimente crude cauzează o descreştere a enzimelor bacteriene şi a anumitor secreţii toxice care au fost implicate în apariţia cancerului de colon.

În conformitate cu un studiu publicat în Jurnalul de Epidemiologie, Mai, 1998, cercetările au arătat de asemenea că o dietă bogată în vegetale proaspete scade riscul de cancer mamar, iar consumul de multe fructe reduce riscul de cancer de colon. Conform unui studiu publicat în numărul din septembrie 1996 al British Medical Journal, consumul zilnic de fructe proaspete a fost asociat cu o scădere cu aproape 24% a ratei de decese cauzate de atacuri de inimă şi alte boli asociate.

Căldura excesivă degradează elementele nutritive

Dacă vă ardeţi degetul, ţesutul pielii moare. Când gătiţi alimentele folosind căldura excesivă, elementele nutritive sunt distruse treptat. Consumul de alimente proaspete în favoarea celor care s-au ofilit şi s-au degradat susţine un înalt nivel de bunăstare a vieţii. Alimentele culese de pe câmp şi din livezi oferă un substrat proaspăt necesar înnoirii celulelor şi ţesuturilor. Gătirea excesivă a alimentelor distruge planta vie şi ţesutul animal, iar elementele nutritive conţinute de acestea nu mai au nici o legătură cu organismul dumneavoastră. O dietă care conţine din abundenţă alimente proaspete, netratate prin căldură sau foc, măreşte bunăstarea organismului.

Acum vor fi examinate modificările chimice pe care le suferă elementele nutritive prin tratarea la căldură excesivă. În literatura ştiinţifică este recunoscut şi înţeles faptul că tratarea prin căldură distruge vitaminele, amino-acizii şi produce nişte legături nedorite la proteine, în special la cele din carne. Când alimentele sunt gătite la o temperatură mai mare de 117 grade F, timp de trei minute sau mai mult, încep modificările dăunătoare şi, treptat, pe măsură timpul de gătire se prelungeşte, este cauzată o deteriorare nutritivă sporită, cum ar fi: coagularea proteinelor. Temperaturile înalte denaturează structura moleculară a proteinei, determinând o deficienţă a unor aminoacizi esenţiali, iar carbohidraţii se caramelizează. La căldură excesivă, grăsimile generează numeroase substanţe carcinogene dintre care: acroleina, nitrozaminele, hidrocarburile şi benzopirenul (unul dintre agenţii binecunoscuţi care pot cauza cancerul); fibrele naturale se descompun; starea naturală a celulozei este modificată complet: îşi pierde abilitatea de a curăţa canalele digestive; 30% – 50% din vitamine şi minerale sunt distruse; 100% din enzime sunt alterate; potenţialul de enzime al organismului este secătuit, fapt care consumă energia necesară pentru a menţine şi repara ţesutul şi organele, scurtând ca urmare durata vieţii; pesticidele sunt restructurate, devenind compuşi chiar mai toxici; o parte din oxigen se pierde; se produc radicalii liberi; alimentele gătite patogene agită sistemul imunitar; căldura degenerează acizii nucleici şi clorofila. Gătitul face elementele minerale anorganice să intre sânge şi să circule în organism, depunându-se în artere şi vene şi cauzând pierderea elasticităţii arterelor; organismul îmbătrâneşte prematur, iar această materie anorganică se depozitează în diferite articulaţii, sau se acumulează în interiorul organelor interne, inclusiv în valvele inimii.

Pe măsură ce temperatura creşte, fiecare dintre aceste evenimente dăunătoare reduce valabilitatea elementelor nutritive. Metodele de gătit moderne nu numai că elimină agenţii anticancerigeni naturali, dar căldura puternică formează în timpul gătitului substanţe chimice care pot produce cancerul. Sunt create substanţe nenutritive străine pe care organismul nu le poate metaboliza.

De exemplu, în conformitate cu studiile realizate de cancerologul Dr. Bruce Ames, profesor de biochimie şi biologie moleculară la Universitatea din Berkeley, California, diferite grupe de substanţe chimice din alimentele gătite cauzează tumori. Prin interacţiunea dintre oxizii de nitrogen şi reziduurile de grăsime din carnea de peşte, de păsări de curte sau din carnea gătită în cuptoarele cu gaz ori la grătar se formează nitrozaminele; prin supraîncălzirea proteinelor şi a aminoacizilor se formează aminele heterociclice; prin arderea cărnii se creează hidrocarbonul policiclic; în urma unei diete cu alimente gătite, în intestine se formează un formează o placă de mucus, o substanţă groasă ca de carbon. Placa de mucus este cauzată de grăsimile din carne, digerate şi neeliminate, care intră în putrefacţie, şi amidonul alimentar consumat, în asociere cu proteinele din carnea consumată; Lipofuscinele sunt o altă toxină, o acumulare de materiale reziduale în întregul organism şi în celulele pielii, manifestându-se ca pete de bătrâneţe, în ficat, ca nişte pete, în sistemul nervos, inclusiv în creier, contribuind la osificarea materiei cenuşii şi la apariţia senilităţii.

Din cartea Diet, Nutrition and Cancer, publicată de National Research Council de la American Academy of Sciences (1982) şi FDA (Food and Drug Administration) Office of Toxicological Sciences, substanţele adiţionale cancerigene din alimentele tratate prin căldură includ: hiperoxizii, alcoxi, andoperoxizii şi epoxizii în carnea, ouăle şi peştele gătit şi în laptele pasteurizat; acroleina, acidul butiric, nitropirenul, nitrobenzenul şi nitrozaminele în grăsimile şi uleiul gătit; metiglioxalul şi atractiosida clorogenică în cafea; indolul, scatolul, nitropirenul, promatropina, ptomainele, leucomeinele, amoniul, hidrogenul sulfurat, cadaverina, muscarina, putecina, nerviana şi mercaptinul în brânză.

Nu este nici o coincidenţă că, din 1950, de când s-au răspândit alimentele prelucrate, rata cancerului în Statele Unite a crescut constant şi acum se află în punctul cel mai înalt din istorie. Efectul consumului de alimente gătite în exces este nutriţia minimă. Organismul este forţat să-şi ia necesarul de elemente nutritive din rezervele proprii şi după o masă considerată tipică de SAD (Dieta americană standard) rămâne flămând. Aceasta determină o continuare a foamei, chiar şi după ce stomacul este plin. Rezultatul este o supraalimentare cronică şi obezitatea exagerată văzută pretutindeni în ţară.

Cercetare ştiinţifică: Denaturarea – Ce se întâmplă cu proteinele gătite?

Gătitul denaturează proteinele. În conformitate cu Enciclopedia Britanică, denaturarea este o modificare a structurii moleculare a proteinei prin căldură, sau prin contactul cu un acid, un alcalin sau cu radiaţiile ultraviolete care distrug sau diminuează proprietăţile originare şi activitatea biologică.

Denaturarea alterează proteina şi o face inutilizabilă sau mai puţin utilizabilă. În conformitate cu Enciclopedia Britanică, moleculele proteinei sunt alterate imediat de căldură. Spre deosebire de moleculele organice simple, proprietăţile fizice şi chimice ale proteinei sunt alterate în mod accentuat, când substanţa este fiartă în apă. Mai mult, toţi agenţii capabili să producă denaturarea sunt în stare să rupă legăturile secundare care unesc lanţul proteic. Odată ce aceste legături firave sunt rupte, moleculele devin un şir încâlcit şi dezorganizat, lipsit de funcţii biologice.

În conformitate cu Enciclopedia Britanică, efectul cel mai semnificativ al denaturării proteinei este pierderea funcţiei ei biologice. De exemplu, enzimele îşi pierd calităţile catalizatoare şi hemoglobina îşi pierde capacitatea de a transporta oxigenul. S-a dovedit că schimbările care însoţesc denaturarea rezultă din distrugerea modelului specific, după care sunt legate lanţurile de aminoacizi în proteină.

Acesta este motivul pentru care adesea alimentele gătite sunt numite alimente moarte. Un rezultat al denaturării este solubilitatea scăzută. În cazul oului, când este supus căldurii, se formează un gel alb, coagulat, prin formarea unor legături enzimatice rezistente, care inhibă separarea aminoacizilor constituenţi.

Coagularea proteinelor

Puteţi vedea coagularea proteinelor la nivel microscopic atunci când prăjiţi un ou. Gelul proteic limpede, care înveleşte gălbenuşul, devine alb şi consistent, coagulându-se. Enzimele digestive (Peptonele şi proteasele) nu pot rupe cu uşurinţă moleculele proteice care au fuzionat. Proteinele încălzite nu numai că sunt inutile pentru organismul dumneavoastră, dar chiar mai rău: moleculele proteice coagulate, indigerabile, tind să intre în putrefacţie, deoarece bacteriile din organism se hrănesc cu această materie organică moartă. Bacteriile enzimatice secundare sunt cancerigene. Coagularea are loc la un nivel microscopic în toate moleculele proteice gătite, indiferent dacă este observată sau nu.

În Enciclopedia Britanică este recunoscut faptul că gătitul distruge proteinele şi le face practic inutile. Folosiţi ca sursă de proteine (aminoacizi) fructele proaspete, zarzavaturile, nucile şi seminţele. Printr-o dietă cu alimente proaspete vă asiguraţi valoarea biologică maximă de proteine şi alte elemente nutritive consumate. (Pentru detalii suplimentare, vezi:

Adevărul despre proteine şi Proiectul China: Evitarea proteinelor animale).

Când consumaţi mai multe alimente proaspete ca alimentaţie de bază, organismul va cere din ce în ce mai puţină hrană. Când mâncaţi mai multe alimente negătite, bogate în elemente nutritive, organismul devine treptat tot mai sănătos, iar eficienţa lui metabolică sporeşte. Tot aşa se întâmplă cu abilitatea lui de a absorbi şi de a asimila mai multă hrană nutritivă. Dacă se consumă alimente vegetale negătite, care conţin proteine, cum ar fi nucile şi seminţele, este necesară doar aproximativ o jumătate din cantitatea de proteine de această provenienţă decât dacă cantitatea de proteine animale gătite.

Deosebirea dintre gătitul prin căldură şi chimia digestiei

Fiziologii declară că gătitul şi digestia omului sunt de fapt unul şi acelaşi lucru: adică, gătitul este o formă de predigestie, în care căldura este utilizată pentru a hidroliza elementele nutritive care, altfel, ar fi hidrolizate la temperatura copului prin digestie.

Există două căi de a denatura proteinele: chimică, prin folosirea enzimelor digestive, sau prin folosirea căldurii. Prin căldură, organismul nu are abilitatea de recombinare pentru a utiliza componentele proteine denaturate (aminoacizii) şi pentru a le reconstrui din nou în molecule proteice viabile.

Acest fapt se datorează expunerii enorme la căldură în timpul gătitului care denaturează moleculele de proteine dincolo de punctul de a fi bioactive, în timp ce căldura omului este prea joasă pentru a avea efectul invers asupra moleculei de proteină. Organismul nu are nevoie de căldură pentru a reduce proteinele la aminoacizi. El îndeplineşte această acţiune chimică excelentă prin intermediul enzimelor. Proteinele digerate chimic pot fi reutilizate, în timp ce majoritatea proteinelor denaturate prin căldură nu pot.

Proteinele din vegetale proaspete sunt cele mai bune

Când alimentele bogate în proteine sunt consumate în stare proaspătă, organismul foloseşte la maxim toţi aminoacizii, fără toxinele care însoţesc alimentele gătite. Unele vegetale cu un conţinut mare de proteine, cum ar fi soia şi lima, conţin în mod natural toxine care trebuie să fie neutralizate prin căldură. Cel mai bine este ca pe acestea să nu le mâncăm deloc, deoarece gătitul nu îndepărtează total efectul toxic al acestor alimente.

Alte cercetări ştiinţifice cu privire la efectele dăunătoare ale energiei termice asupra elementelor nutritive (Avertisment: această secţiune este destul de dificilă)

În conformitate cu manualul Valoarea Nutritivă a Alimentelor Prelucrate, ediţia a III-a, (de Harris Karma, publicat de Van Nostrand Reinhold), scris pentru specialiştii în chimie alimentară, care lucrează în industria de prelucrare a alimentelor, schimbările care au loc în timpul procesării conduc fie la pierderea, fie la distrugerea elementelor nutritive. Prelucrarea prin căldură are un efect distrugător asupra elementelor nutritive, deoarece degradarea termică a elementelor nutritive poate avea loc şi chiar are loc. Reducerea conţinutului nutritiv depinde de duritatea tratării termice.

Efectul temperaturii asupra ratei de distrugere a diferitelor componente alimentare

  • Componente minute la 250 grade F (kcal/mol)
  • Vitamine 100 la 1000 20-30
  • Factori de calitate 5 la 500 10-30 (textură, culoare, aromă)
  • Neutralizarea enzimatică1 la 10 10-100
  • Neutralizarea celulelor vegetative 0,001 la 0,01 80-200
  • Neutralizarea sporilor 0,1 la 5 50-200
  • La 121 grade C (249,8 F), componentele nutritive descresc cu 90%.

În prelucrarea la temperaturi relativ joase, distrugerea enzimelor este mai mare decât a microorganismelor. Valorile termice la care rata de distrugere a enzimelor este egală aceea a microorganismelor este în general 270-290 grade F. Faptul că aplicarea energiei termice asupra alimentelor reduce valoarea nutritivă a unor componente nu poate fi contestat.

Degradarea proteinelor, a aminoacizilor şi a carbohidraţilor: reacţia Maillard

În prelucrarea comercială a alimentelor sunt folosite diferite tehnici de utilizare a căldurii. Adesea, distrugerea unuia sau a mai multor elemente nutritive are loc în timpul coptului. Acest efect advers asupra elementelor nutritive este mai intens în partea crustei, deoarece interiorul (miezul) majorităţii alimentelor atinge rareori temperatura cuptorului. Deşi căldura de coacere denaturează proteinele, calitatea proteinei este afectată negativ de înnegrirea enzimatică (de natură chimică): reacţia Maillard.

Ironia faptului este că tocmai crusta neagră, dorită, a pâinii este un rezultat al reacţiei de înnegrire Maillard, despre care se ştie că reduce valoarea nutritivă a pâinii. Produsele reacţiei Maillard par să nu aibă nici o valoare nutritivă pentru organismul mamiferelor. De fapt, deoarece studiile au arătat de asemenea că acestea cresc colesterolul, ele pot intra în domeniul substanţelor toxice. Reacţia Maillard afectează în primul rând aminoacizii bazici, din care lizina este deosebit de semnificativă. Reacţiile Maillard sunt complexe şi sunt răspunzătoare pentru mirosul şi aroma produselor proaspăt coapte.

Aminoacizii limitatori specifici

Primul aminoacid limitator în produsele din cereale este lizina. Metionina este primul aminoacid limitator în legume şi a primit o atenţie specială în întărirea alimentelor pe bază de soia. Metionina prezintă probleme posibil serioase legate de miros şi aromă în proiectele de întărire. Ea ar putea să nu fie folosită în alimentele pentru copii şi în alimentele care conţin aditivi nitraţi sau nitriţi.

Lizina, aminoacidul cel mai limitator în produsele din cereale, nu este singurul aminoacid distrus în reacţia Maillard, aproape toţi aminoacizii sunt afectaţi. În pâinea din făină de grâu, au loc pierderi semnificative ale aminoacizilor esenţiali, cu excepţia triptofanului. Pierderea unor aminoacizi cum ar fi lizina şi metionina, în timpul proceselor de extrudare, este de un interes deosebit datorită impactului potenţial asupra calităţii proteinelor.

Un studiu al reacţiilor Maillard asupra pierderii reactivului lizină în timpul extrudării a fost realizat prin folosirea făinii de grâu îmbogăţită cu proteine din soia. Pierderea lizinei a crescut rapid odată cu creşterea temperaturii. De asemenea, a fost raportată pierderea aminoacizilor liberi, în extrudarea fulgilor de cartof deshidrataţi.

La 1600 grade C, toţi aminoacizii măsuraţi au fost reduşi în mare parte, cu o rată medie de distrugere de 89%. La temperaturi de extrudare mai mici de 1300 grade C, izoleucina, leucina, fenilalanina, tirozina şi serina s-au pierdut într-un grad surprinzător de mare. Lizina devine mai puţin disponibilă din punct de vedere nutritiv în coptul convenţional, faţă de coptul la microunde sau la aburi.

Efectul fiziologic al valorii diminuate de lizină după prăjirea pâinii a fost studiat, observându-se creşterea în greutate a şobolanilor şi s-a constatat că rata de eficienţă proteică a pâinii prăjite scade în raport cu măsura prăjirii. Hrănirea şobolanilor cu pâine prăjită a avut un efect semnificativ asupra creşterii acestora. Creşterea în greutate a fost mică atunci când dieta a constat în pâine prăjită mult.

În prăjirea pâinii, cu cât suprafaţa supusă prăjirii este mai mare, cu atât porţiunea de produs înnegrit şi de distrugere a lizinei este mai mare. De exemplu, pâinea tăiată în felii groase, va fi mai puţin susceptibilă pierderii nutritive decât pâinea tăiată în felii subţiri, deoarece suprafaţa expusă este mai mică.

Vitaminele

Pe lângă aminoacizi, a fost investigat de asemenea pe larg efectul coacerii asupra vitaminelor. Vitaminele sunt sensibile la căldură, iar tiamina şi vitamina C sunt cele mai susceptibile la pierdere datorită coacerii. Când ph-ul produselor coapte se ridică peste 6, aproape toată tiamina este distrusă. Această situaţie există într-o varietate de alimente dospite pe cale chimică, inclusiv în biscuiţi şi prăjituri. În prăjiturile bogate în proteine, calculele au arătat o pierdere de tiamină de peste 90%.

În afară de coacere, pierderile de vitamina B6 şi de acid pantotenic pot fi de până la 91% în alimentele conservate. Probabil că raţia zilnică recomandată pentru aceste două elemente nutritive nu poate fi obţinută dintru-un meniu compus din alimente rafinate, prelucrate şi conservate. Când alimentele sunt tratate prin căldură, pierdem până la 97% din vitaminele solubile în apă (vitamina B şi C) şi până la 40% din vitaminele solubile în lipide (vitamina A, D, E şi K).

Mineralele

De asemenea, tratamentul prin căldură afectează profund absorbţia şi utilizarea unor minerale, în primul rând datorită aderenţei unor complexe, care face ca aceste minerale să fie mai puţin absorbabile. Fitatul, fibrele, proteinele şi anumite minerale sunt în mod deosebit susceptibile de a fi componentele acestor complexe.

[Pentru a fi absorbite, asimilate şi utilizate de celule şi ţesuturi, în timpul proceselor metabolice, vitaminele şi mineralele trebuie să fie consumate într-o formă moleculară organică naturală coloidală şi intermediară. Căldura afectează organizarea moleculară a vitaminelor şi mineralelor, deoarece duce la eliberarea carbonului. Ele se întorc la forma anorganică, asemenea cenuşii din sol. Elementele nutritive anorganice sunt tratate de organismul dumneavoastră ca toxine. (Pentru detalii, vezi: Nu este nevoie de suplimente).]

Grăsimile şi carbohidraţii

Reacţia Maillard afectează negativ conţinutul de acizi graşi şi carbohidraţi din produsele coapte. În condiţiile de coacere extremă, acidul linoleic şi probabil alţi acizi graşi sunt transformaţi în hiperoxizi instabili, care afectează atât calităţile nutritive ale lipidelor, cât şi ale vitaminelor din produs.

Grăsimile devin cancerigene:

Căldura modifică de asemenea lipidele: aceste grăsimi modificate sunt incorporate în peretele celular şi împiedică respiraţia celulelor, cauzând o creştere a bolilor de cancer şi de inimă. Când grăsimile sunt tratate prin căldură, rezultă: acroleina, nitrozaminele, hidrocarburile, benzopirenul. Fiecare dintre aceste substanţe sunt cancerigene, cauzatoare de cancer.

Alimentele prăjite sunt cele mai rele, cum ar fi puiul prăjit, cartofii prăjiţi, ceapa, chips-urile din cartofi, din porumb, carnea de vită prăjită şi aproape toate cărnurile gătite, datorită conţinutul bogat în grăsimi.

Uleiul tinde spre râncezeală, îndeosebi când este încălzit. Consumaţi aceste produse în cantităţi foarte mici, sau deloc. Paul Addis, profesor în ştiinţe alimentare şi nutriţie, la University of Minnesota, spune: „Uleiul rânced este unul dintre factorii importanţi în bolile de inimă. Uleiul devine rânced când grăsimile sunt descompuse prin gătit şi este incontestabil că aceste grăsimi sunt toxice”.

Uleiurile încălzite la temperaturi înalte în timpul prăjitului se transformă în hidrocarburi care pot cauza cancerul. Temperatura de prăjire tipică este de aproximativ 400 grade F şi poate atinge între 600-700 grade F. Când grăsimile/uleiurile sunt încălzite la asemenea temperaturi, acizii graşi de tip CIS sunt transformaţi în acizi graşi de tip TRANS. Apoi, grăsimile nesaturate încep să se comporte asemenea grăsimilor saturate.

Când sunt încălzite, ele se ridică la un nivel mai înalt decât cel mai jos nivel de colesterol seric (aprox. 50% din creşterea de colesterol este efectul grăsimilor saturate) şi poate face colesterolul LDL să crească aproape la fel de mult ca şi grăsimile saturate. În afară de grăsimile suplimentare consumate, există încă un motiv pentru care alimentele prăjite contribuie la întărirea arterelor.

Când uleiul este reîncălzit la temperaturile de prăjire (aşa cum se întâmplă cu alimentele prăjite prin cufundare în ulei încins), grăsimea este mai predispusă să dezvolte producerea de agenţilor cancerigeni: acroleina şi benzopirenul. Temperaturile foarte înalte, de asemenea, distrug vitaminele şi alterează majoritatea proteinelor. Temperaturile de până la 1000 de grade F, îndeosebi când uleiul de gătit este reutilizat (aşa cum se întâmplă în restaurantele fast-food), descompun moleculele polinesaturate şi eliberează radicali liberi. Acestea sunt nişte fragmente care s-au combinat cu oxigenul pentru a produce peroxizi otrăvitori. Peroxizii sunt toxici datorită capacităţii lor puternic oxidante, deoarece afectează şi distrug celulele.

Carbohidraţii caramelizează

Coaceţi câteva igname sau cartofi dulci. Observaţi cleiul lipicios care iese la suprafaţă şi se transformă parţial în cenuşă, datorită căldurii excesive. Ceea ce vedeţi sunt moleculele de zahăr (carbohidraţii) care caramelizează, fuzionând asemenea melasei lipicioase. Asemenea coagulării proteinelor, atunci când alimentele sunt încălzite suficient, indiferent dacă este văzută sau nu, caramelizarea are loc la un nivel microscopic.

Când complexul moleculelor de carbohidraţi ale zahărului este caramelizate sau fuzionează, amilazele (enzime digestive) nu le pot scinda în constituenţi simpli zaharoşi pentru a le folosi ca sursă de energie. Ele nu numai că nu sunt disponibile, dar căldura le transformă în toxine asemănătoare cenuşii.

Aminoacizii dezaminează

În condiţiile ideale de consum şi digestie, moleculele proteinelor sunt scindate de enzimele gastrice în aminoacizi. Fiecare moleculă de proteină din corpul dumneavoastră este sintetizată din aceşti aminoacizi. Proteina pe care o consumaţi NU ESTE folosită ca proteină: ea este mai întâi reciclată sau scindată în aminoacizii constituenţi ŞI APOI este folosită pentru construirea moleculelor de proteină de care are nevoie organismul.

Există 23 de aminoacizi diferiţi. Ei se leagă în diferite combinaţii în lanţuri extrem de lungi pentru a crea moleculele de proteine, asemenea fiecărui vagon dintr-un tren. Grupul de amine îi dă fiecărui aminoacid caracteristicile lui specifice care îl diferenţiază de ceilalţi. Căldura excesivă rupe sau decapitează grupul de amine. Fără acest grup de amine, aminoacidul este considerat inutil şi este toxic.

Încălzirea alimentelor peste 117 grade F distruge moleculele enzimatice

Când alimentele sunt încălzite peste 117 grade F, enzimele sunt distruse. Aceasta nu este o temperatură foarte înaltă. Gândiţi-vă la instrucţiunile de pe alimentele congelate din frigiderul care se află în bucătăria dumneavoastră. Pre-încălziţi alimentele la 350-400 grade. În timpul gătitului, cu cât temperatura este mai mare, cu atât distrugerea alimentelor voastre este mai mare.

Enzimele sunt molecule de proteine specializate, care îndeplinesc numeroase funcţii fiziologice catalitice, scindând alimentele în timpul digestiei. Dacă enzimele alimentare sunt expuse la căldură, aproape toate sunt distruse. Prin urmare, corpul trebuie să utilizeze energie, pentru a genera mai multe enzime digestive proprii. Totuşi, o căldură mai mică de 117 grade nu denaturează enzimele din alimente. Folosirea agenţilor de deshidratare, prin suflarea de aer fierbinte peste alimente, până când acestea sunt gătite la o temperatură scăzută, permite prepararea unor reţete delicioase la fel cum este prepararea boabelor deshidratate de fasole pentru a face o mâncare proaspătă, la care se adaugă biscuiţi obţinuţi prin deshidratare, cu diferite arome.

Enzime vii?

Majoritatea fiziologilor se abţin de la susţinerea teoriei privitoare la enzimele din alimentele proaspete. Ei pretind că digestia depinde de enzimele pe care le generează organismul, şi nu de enzimele din alimente. Cu toate acestea, enzimele din fructele necoapte, îşi scindează lent propriile elemente nutritive. În acest fel, fructele coapte sunt reduse la zaharuri, grăsimile sunt reduse la acizi graşi, iar proteinele sunt reduse la aminoacizi.

Dar recunoscutul dietetician Roxanne Moore, purtător de cuvânt al American Dietetic Association, spune că nu enzimele alimentare fac această lucrare, ci fibrele şi antioxidanţii a căror sursă principală sunt fructele şi vegetalele. Prin urmare, spune Moore, cu cât fructele şi vegetalele sunt mai puţin gătite, cu atât reţin mai multe fibre şi elemente nutritive. Dacă nu vreţi să consumaţi vegetale proaspete, modul în care le gătiţi decide cât de multe elemente nutritive supravieţuiesc. Iată câteva sugestii: folosiţi timpi mai reduşi de gătire, prin aburi sau la cuptorul cu microunde, în locul fierberii. Consumaţi în primul rând produse proaspete, care au mai multe elemente nutritive decât cele prelucrate sau conservate.

Dincolo de teorie, consumul de alimente proaspete este un pas înţelept spre sănătate. Dacă veţi consuma mai multe fructe şi vegetale, trupul vostru va avea o energie substanţial mai mare, fără stimulente dăunătoare. (Vezi: Stimulente şi Suplimente – O adevărată risipă de energie. Înţelegerea stimulării compensatorii versus stimulare non-compensatorie)

Când este mai bun gătitul? Fierul

Unii specialişti în nutriţie şi unii biochimişti pretind în mod greşit că alimentele negătite nu sunt întotdeauna cele mai bune. Cercetătorii de la Rutgers University şi cei Tawanese Universyte au spus la întrunirea anuală a American Chemical Society de la San Francisc, 1999, că, uneori, alimentele gătite dau mai multe elemente nutritive pentru refacere. Ei au descoperit că organismul absoarbe mai uşor fierul obţinut din 37 vegetale dintr-un total de 48 vegetale testate, care au fost fierte, prăjite, gătite cu aburi sau gril. După gătit, fierul absorbabil din varză a crescut de la 6,7% la 27%. Fierul din broccoli a crescut de la 6% la 30%. Faptul de care cercetătorii se pare că nu au fost conştienţi este efectul potenţial dăunător al unei absorbţii mari de fier anorganic.

Pericolul absorbţiei sporite de fier anorganic

Motivul pentru care fierul devine mai absorbabil prin gătit este că prin căldură structura celulară este scindată mai mult decât prin simpla mestecare. Fierul din plantă este transformat într-un element anorganic, mai uşor absorbabil în intestine. Dar cu cât acest fier anorganic elementar începe să supraîncarce organismul, cu atât mai dificil îi este organismului să-l elimine.

Fierul din alimentele gătite este alterat de căldură. În comparaţie cu fierul din alimentele proaspete, cel din alimentele gătite este mai puţin folositor. Există mai multe forme de fier, iar organismul modifică fierul după propriile necesităţi. Fierul elementar este anorganic. După gătit, structurile şi legăturile moleculare sunt alterate radical. Excesul de fier anorganic poate fi o problemă. El este asociat cu: infecţii sporite, generarea bolilor de inimă, predispoziţia spre formarea de radicali liberi, iar distrugerea produsă de radicalii liberi au implicaţii estinse, inclusiv favorizarea aterosclerozei, îmbătrânirea prematură şi cancerul.

Dacă mâncaţi morcovi cruzi, obţineţi la fel de mult fier ca şi când mâncaţi morcovi fierţi pasaţi. Mestecatul atent este doar un factor care determină utilizarea finală a oricărui element nutritiv. Sănătatea întregului tract gastrointestinal trebuie luată în considerare, deoarece de ea depinde vitalitatea unui om (vezi Nerve Energy), puritatea sângelui şi prezenţa tuturor factorilor simbiotici implicaţi în absorbţia şi utilizarea fierului.

Să reţinem că natura a pus la dispoziţie un echilibru perfect de elemente nutritive plantele comestibile proaspete pentru care suntem concepuţi (vezi: Biological Adaptation: Diet is Species Specific). Prin aplicarea căldurii noi tulburăm acest echilibru.

O variantă ar fi aceasta:

Digestia elementelor nutritive digerabile folosite prin gătirea excesive creează enzime din următoarele cauze:

  • protein amino acids hydrochloric acid body structure deaminization pepsin, pepteoses enzymes, blood coagulation ACID environment steroids numerous toxins
  • carbohydrates simple sugars salivary amylase energy carmelization (complex) pancreatic amylase dextrinization ALKALINE environment
  • fats fatty acids bile cell structure numerous carcinogens: hormones, energy acrolein, nitrosamines
  • vitamine (nici o schimbare) ……….. metabolismul revine la o stare (organică) anorganică.
  • minerale (nici o schimbare) ………… metabolismul revine la o stare (organică) anorganică.
  • substanţe fitochimice (chimicale naturale care luptă contra cancerului) (nici o schimbare) ……. tendinţă de reducere la radicali liberi, reziduali.

Fibre (nici o schimbare) ………… acestea păstrează sănătatea colonului. În lipsa lor eliminarea naturală devine saturată.

Apa H2O ……… plasmă/sânge ………… mediu pentru toate reacţiile metabolice. (organismul îndepărtează mineralele anorganice).

Consideraţii practice: A trăi în societate

Gătitul NU face alimentele mai digerabile. Cu cât un aliment are nevoie de un gătit mai îndelungat, cu atât este mai compromiţător pentru sănătate. Un prim indicator al faptului că alimentul respectiv NU este unul la care sunteţi adaptaţi din punct de vedere biologic. Aceasta înseamnă că nu ar trebui să-l consumaţi ca o componentă principală din dieta voastră. Cu toate acestea, societatea noastră este concentrată asupra unui stil de alimentaţie predominat gătită. Totuşi, vă puteţi bucura de alimente gătite şi în acelaşi timp să fiţi sănătoşi într-o anumită măsură. Dacă mâncaţi alimente gătite, practicaţi o combinare corespunzătoare a acestora.

Combinarea alimentelor îi îngăduie digestiei voastre să funcţioneze cu uşurinţă, fără fermentarea sau putrezirea alimentelor în tractul vostru digestiv. Să aveţi ca obiectiv un minimum de 85% alimente proaspete. Folosiţi reţete alimentare de tranziţie. Consumaţi cu plăcere alimentele, inclusiv pe cele gătite, dar nu glumiţi cu sănătatea voastră. Nu veţi atinge o bunăstare optimă, dacă nu aveţi o dietăcompusă din alimente proaspete.

Aspecte mai semnificative ale naturii patogene a alimentelor gătite:

O creştere a numărului de celule albe din sânge este un indicator al bolii. Celulele albe constituie prima linie de apărare a organismului împotriva substanţelor toxice sau dăunătoare. Numărul celulelor albe tipice este de aproximativ 6.000 pe mm3. Când acest număr se dublează, se triplează, sau creşte de patru sau cinci ori, este o dovadă a stării de boală, chiar dacă aparenţele nu reflectă acest fapt.

Dr. Kouchakoff din Elveţia a condus peste 300 de experimente detaliate, care au evidenţiat natura patogenă a alimentelor gătite şi prelucrate. Alimentele încălzite la temperaturi de numai 120 – 190 grade F (temperaturi folosite mai degrabă pentru încălzire, decât pentru gătit, care fără îndoială distrug toate enzimele), cauzează leucocitoză. Leucocitoza este un termen folosit pentru creşterea anormală a numărului de celule albe din sânge.

Când se consumă alimente crude, leucocitoza nu apare

La persoanele care au participat la experimentele doctorului Kouchakoff, la scurt timp după consumul de alimente gătite la aceste temperaturi joase, numărul de celule albe s-a triplat. Când la masă au fost adăugate alimente crude, alimentele gătite la această temperatură joasă nu au cauzat leucocitoză. Când alimentele sunt gătite la temperaturi de peste 190 grade, nici o cantitate de alimente proaspete adăugate nu anulează efectele patologice ale încălzirii, iar leucocitoza apare întotdeauna.

Când sunt consumate alimente proaspete, crude, nu are loc nici o proliferare a celulelor albe. Pe de altă parte, lupta zilnică a organismului împotriva efectelor toxice ale alimentelor gătite epuizează sistemul imunitar, cauzând boli de îmbătrânire şi moarte prematură.

Celulele albe şi sistemul imunitar

Imediat după apariţia unei infecţii virale sau după ingerarea unei substanţe otrăvitoare, are loc o multiplicare a celulelor albe din sânge, care luptă împotriva acestora. Organismul uman conţine sute de mecanisme de apărare, incluzând leucocitele, limfocitele, celulele plasmatice, monocitele, bazofilele, neutrofilele, euzinofilele şi granulocitele. Acestea curăţă sângele de materialele toxice. Ele slujesc pentru a proteja şi pentru a purifica în continuu organismul de efectul dăunător al otrăvurilor.

Celulele albe patrulează în sistemul vostru circulator şi apără împotriva substanţelor străine potenţial dăunătoare, care au fost absorbite sau injectate în corp. Celulele albe sunt nişte agenţi sanitari care menţin puritatea ţesuturilor, a limfei şi a fluidelor din organism. Dacă în sânge pătrund otrăvuri, bacterii, fungii, reziduuri metabolice, reziduuri din alimentele gătite, sau alte substanţe străine, ele sunt înconjurate de celulele albe. Celulele albe nu tolerează nimici anormal în sistemul circulator. O parte din aceste substanţe, în special cele de natură organică, sunt reciclate ca alimente. Totuşi, concentraţiile mari suprasolicită sistemul imunitar.

Când sunt consumate substanţe farmaceutice, ierburi medicinale, suplimente nutritive, elemente nutritive anorganice şi alimente gătite, apare leucocitoza. În sânge este eliberat un număr anormal de leucocite, din glandele limfatice şi măduva osoasă, unde leucocitele sunt păstrate ca rezervă, până când sunt necesare pentru a consuma substanţele străine, dăunătoare, înainte de a ajunge să formeze legături chimice cu un număr semnificativ de celule şi ţesuturi.

În acest proces, celulele albe intră într-o misiune sinucigaşă, sacrificându-se pentru binele organismului. Imediat după consumul de alimente gătite, sau după administrarea medicamentelor, numărul celulelor albe creşte între 12.000 – 20.000 pe mm3 de sânge. După ce fluxul sanguin este curăţat de reziduurile toxice, numărul celulelor albe descreşte la normal, aproximativ 4,300-7000 pe mm3 de sânge.

Numărul normal de celule albe în starea de sănătate versus numărul normal de celule albe în starea de toxicitate tipică

Deşi este normal, acest număr patologic de CAS (celule albe sanguine) de 4.300 – 7000 este exagerat de mare şi se bazează pe situaţia generală a populaţiei care consumă de regulă alimente de proastă calitate, alimente gătite, condimente, băuturi răcoritoare, ceai, cafea, tutun şi alimente fermentate: toate cauzând o creştere anormală a CAS. Acest fenomen se repetă la fiecare masă, în fiecare zi, în fiecare săptămână, în fiecare an, decenii, scăzând încetul cu încetul rezistenţa la boli şi epuizând grav răspunsul sistemului de apărare imunitară.

Pe de altă parte, cei care consumă alimente negătite, predominant fructe proaspete, zarzavaturi, nuci şi seminţe au un număr de celule albe mult sub 4.300 şi sunt consideraţi în mod greşit ca fiind imunodeficitari! Adevărul este următorul: Cei care suferă CU ADEVĂRAT de boli imunodeficitare (cum ar fi SIDA) şi-au distrus capacitatea de a genera celule albe prin consumul constant de medicamente, droguri sau prin transfuzii masive.

Organismul sănătos este econom, adunându-şi resurse strict în conformitate cu nevoile. Organismul vostru este foarte econom prin faptul că nu-şi menţine capacităţile peste necesităţile lui. Persoanele sănătoase, al căror sânge este curat, au un număr mai scăzut de celule albe în fluxul sanguin. Ce rămâne este păstrat ca rezervă în măduva osoasă, în capilare şi în ganglionii limfatici pentru situaţii de urgenţă.

Alimentele crude, proaspete, întăresc sistemul vostru imunitar şi îi permit să-şi folosească rezervele la nevoie. Cu toate acestea, de-a lungul timpului, un stil de viaţă tipic, agitant, scade treptat capacitatea uriaşă a organismului de a elimina toxinele. Populaţia medie americană se auto-otrăveşte de 20-40 de ori PE ZI. Fiecare beţie scade vitalitatea organismului, asemenea unei boli cronice care se dezvoltă lent.

Alimentele proaspete sunt digerate cu uşurinţă, necesitând doar 24-36 de ore pentru tranzitul prin tractul digestiv, în comparaţie cu 40-100 de ore necesare pentru alimentele gătite. Consumul de elemente nutritive supraîncălzite creşte pericolul putrefacţiei şi al bolii.

Când consumaţi carbohidraţi, proteine şi grăsimi în stare gătită, consumaţi numeroase produse cancerigene generate de căldură.

Bacteriile descompun materia organică moartă (alimente gătite) din organism

Alimentele gătite vă distrug literalmente organismul. Ele nu-i oferă organismului elementele nutritive de care are nevoie, deoarece căldura alterează alimentele în aşa fel încât acestea sunt distruse parţial sau în întregime. Elementele nutritive sunt coagulate, dezaminate, caramelizate şi transformate în elemente anorganice, devenind patogene. Bacteriile virulente găsesc un teren propice în substanţele alimentare moarte, deoarece ele nu pot exista în celulele vii.

Alimentele gătite epuizează rapid organismul vostru, atât înăuntru, cât şi în exterior, în timp ce alimentele vii îşi pun la dispoziţie calităţile vitale în mod lent şi nu devin aşa de repede un teren pentru degradarea produsă de bacterii. Bacteriile descompun reziduurile din sistemul nostru digestiv, aşa cum o fac în sol. Acţiunea bacteriană face folositoare unele materiale inutilizabile, care în mod obişnuit ar fi eliminate. Bacteriile sunt esenţiale pentru viaţăşi fără ele existenţa noastră nu ar fi posibilă.

Iaurtul are nevoie de laptele mort, prelucrat prin pasteurizare

După consumarea de alimente gătite, numărul bacteriilor se multiplică exponenţial. Să ne gândim la ce se întâmplă cu laptele, atunci când se face iaurtul. Dacă folosiţi lapte crud şi adăugaţi o cultură de bacillus bulgaricus, culatura moare înainte ca laptele să se acrească.

Dar, dacă este pasteurizat sau fiert, laptele nu mai este proaspăt, ci devine lipsit de viaţă (steril). Când se produce iaurt, după fierbere, laptele este răcit la 100-110 grade F şi după aceea se adaugă cultura bacteriană. Apoi, bacteriile fermentează laptele, hrănindu-se cu moleculele organice moarte, producând în acest fel iaurtul, în circa 6-8 ore. Cultura bacteriană nu poate acţiona asupra laptelui proaspăt, crud, ci doar dacă acesta este într-o stare moartă, devenind un mediu pentru înmulţirea bacteriilor.

Alimentele gătite sunt o materie organică moartă folosită de bacterii ca hrană. Ca rezultat, mesele obişnuite, compuse din proteine, amidon şi zaharuri, fermentează repede şi intră în putrefacţie. Produsele secundare de metabolism, rezultate din activitate bacteriană, includ excreţia de acid, oţet, alcool, indol, scatol, nitropiren, ptomatropină, leucomeină, hidrogen sulfurat, cadaverină, muscarină, putecină, nervină, mercaptin şi amoniac.

Stomacul nostru devine un canal de scurgere pentru amidon care fermentează, zaharuri şi proteine intrate în putrefacţie, îndeosebi când sunt consumate combinaţii incompatibile de alimente, aşa cum se întâmplă de obicei în societate. Apare indigestia, iar bacteriile se hrănesc cu alimentele mai mult decât organismul vostru. Sucurile digestive nu încetează să fie secretate, iar canalul digestiv încearcăsă se elibereze, în loc să digere.

Schimbările sănătoase care apar când este adoptată o dietă cu alimente proaspete

Când adoptaţi o dietă cu alimente proaspete, negătite, apar imediat trei schimbări importante. Prima este calitatea îmbunătăţită a elementelor nutritive introduse în organismul vostru. Produsele alimentare proaspete conţin o cantitate mare de elemente nutritive, în cea mai mare elemente pre-digerate care sunt absorbite cu uşurinţă în sângele vostru. Elementele nutritive gătite prin căldură sunt denaturate şi de calitate inferioară, iar acesta este unul dintre motivele pentru care oamenii supraîncălzesc de obicei alimentele gătite. Deşi stomacul lor se simte plin, fiziologia lor încă doreşte elemente nutritive şi rămâne înfometată din punct de vedere nutritiv.

A doua schimbare importantă care apare odată cu dieta compusă din alimente proaspete este legată de alimentele pe care ÎNCETAŢI să le consumaţi. În organismul vostru încetează să mai fie introduse deşeuri nutritive toxice devitalizate, rafinate şi distruse de căldură. Prin urmare, nu mai este risipită energia care înainte era folosită pentru a curăţa aceste elemente nutritive dăunătoare din celule şi ţesuturi, sau pentru a le izola în celulele de grăsime, chisturi, papiloame, tumori sau excrescenţe anormale. În schimb, această energie este reorientată spre a îmbunătăţi curăţirea internă şi apoi pentru a spori bunăstarea organismului.

A treia schimbare majoră care apare odată cu această dietă compusă din alimente proaspete este încetarea supraalimentării. Supraalimentarea saturează organismul cu alimente degenerate, nenaturale, care împiedică sau încetinesc eliberarea de elemente nutritive în fluxul sanguin, precum şi curăţirea organismului. Sângele alimentează celulele vii cu elemente nutritive şi oxigen şi preia produsele lor de metabolism toxice, generate prin metabolismul celular obişnuit. Acesta este motivul pentru care obezitatea este o problemă serioasă. Datorită excesului de alimente, organismul este supraîmpovărat de elemente nutritive inferioare lipsite de calorii.

Fibrele de calitate, apa de calitate conţin produse proaspete care îndepărtează obstacolele din intestine, celule şi sistemul circulator. Prin urmare, fluxul sanguin ajunge mai uşor la fiecare celulă din organism. Sângele îmbunătăţit este semnificativ din două motive: aşa cum am menţionat anterior, sângele alimentează celulele vii cu elemente nutritive şi oxigen, şi îndepărteazămetaboliţii toxici.

Alimentele proaspete şi atleţii

Performanţele superbe ale atleţilor care consumă alimente proaspete sunt cunoscute. Dr. Douglas Graham a fost un consumator de alimente negătite 100%, timp de 17 ani. El este antrenor al atleţilor profesionişti şi se consultă cu antrenori din întreaga lume. Dr. Graham antrena, în cadrul unui colegiu, o echipă de înotători săritori la trambulină. Fiind el însuşi un concurent la nivel naţional, Dr. Graham a continuat să antreneze echipa de săritori. După numai trei ani de când se aflau sub tutela lui, toţi cei şapte membri ai echipei au câştigat Campionatul Naţional pentru grupa lor de vârstă. Dr. Grahama a antrenat atleţi profesionişti din multe domenii, inclusiv pe legendara jucătoare de tenis Martina Navratilova şi pe jucătorul de baschet Ronnie Grandison de la NBA. El a fost consultantul mai multor atleţi olimpici din patru continente, care practicau o mare varietate de sporturi.

Dr. Karl Elmer a făcut această experienţă cu atleţi de vârf din Germania şi le-a îmbunătăţit performanţa, schimbându-le dieta într-una compusă din alimente negătite. Alimentele proaspete vă oferă mai multă putere şi energie. Cu o dietă bazată pe alimente proaspete, negătite, memoria şi puterea de concentrare sunt mai bune. După consumul de alimente proaspete, negătite, organismul vostru este energizat şi nu mai simţiţi acea senzaţie tipică de oboseală de după masă. Tendinţa de a dormi după mesele cu alimente gătite este uitată. Cei care consumă alimente negătite au nevoie de mai puţin somn, iar somnul lor este mai odihnitor.

Alimentele de care are nevoie organismul pentru propria bunăstare nu sunt alimente gătite. La alimentele proaspete, în conformitate cu RDA (Recommeded Dietary Allowance) – Regimul Dietetic Recomandat, valorile nutritive exprimate ca procente per calorie, sub forma grilei valorilor nutritive sunt cele mai mari. Cartoful, orezul maro, grâul de iarnă, pastele făinoase şi pâinea nici măcar nu reuşesc să se încadreze în limitele Regimului Dietetic Recomandat.

Doar Mâncaţi!

Nu vă lăsaţi încurcaţi de gândul că va trebuie să adoptaţi o altă dietă şi nu vă îngrijoraţi de faptul că nu ştiţi cum să gătiţi (sau să nu gătiţi) zarzavaturile şi fructele. Cel mai important este să le mâncaţi pur şi simplu. Departamentul american de agricultură recomandă 3-5 porţii de zarzavaturi şi 2-4 porţii de fructe pe zi, ca reprezentând o alimentaţie satisfăcătoare în conformitate cu The Fresh Produce Diet (Dieta cu produse proaspete). Această cantitate este foarte departe de cele 3,6 porţii de fructe şi zarzavaturi combinate, pe care americanii le consumă actualmente, incluzând alimentele de proastă calitate nutritivă cum ar fi cartofii prăjiţi, cartofii chips şi aisbergul de salatăşi ketchup de pe un burger.

Când consumaţi alimente proaspete: nivelul energetic va creşte; sunt cheltuiţi mai puţini bani la magazinul alimentar (deoarece gustările prefabricate sunt alarmant de scumpe); pofta de zahăr şi grăsimi scade treptat, deoarece dorinţa de dulce este satisfăcută de zahărul din fructe, iar grăsimile bogate în elemente nutritive sunt obţinute din nuci, seminţe şi avocado; de asemenea, greutate revine la normal – este aproape imposibil să te supraalimentez cu produse proaspete; plus, alimentele proaspete sunt colorate şi delicioase. Indiferent cum le distribuiţi, faptul că faceţi loc în dieta voastră pentru alimente proaspete vă face numai bine.

Îngrăşămintele naturale sunt bune şi pentru plante. Când plantele au fost tratate separat cu fertilizatori naturali şi prelucraţi, cele tratate cu fertilizatori naturali au crescut cu 400% mai mult decât celelalte.

Scrierile sfinte ale lumii

În conformitate cu Dr. Bernarr Zovluck, dacă veţi consulta Scripturile şi Scrierile sfinte, în Eden, oamenii nu consumau alimente gătite la foc.

Recapitulare

  • Sporiţi-vă starea de sănătate şi întăriţi-vă sistemul imunitar, consumând din abundenţă alimente proaspete, negătite, la fiecare masă.
  • Căldura distruge elementele nutritive în întregime. Ele nu numai că nu mai sunt disponibile pentru organismul vostru, dar deşeurile alimentelor tratate prin căldură devin substanţe TOXICE care împovărează sistemul vostru imunitar.
  • Încetaţi să vă umpleţi organismul cu toxine şi să subminaţi sistemul vostru imunitar. Evitaţi o abundenţă de alimente gătite şi lipsite de valoare nutritivă.
  • Dacă veţi găti, încălziţi mâncarea ponderat. Cu cât temperatura este mai scăzută şi durata este mai scurtă, cu atât mai bine.
  • Folosiţi reţete de tranziţie, o combinare corespunzătoare a alimentelor şi resurse de alimente organice, până când ajungeţi la o dietă cu minim 85% alimente proaspete.

Faceţi aceasta de dragul sănătăţii!

Artur M. Baker, M.A. este Preşedinte al Health Care System şi Wellness Institute. El predă în Şcolile publice lecţii despre sănătate şi despre numeroase alte subiecte legate de sănătate.